Calea spre Paradis

Calea ferată Flam își croieăte drum pe un traseu abrupt, pe lângă munți și cascade, în ținutul norvegian al fiordurilor.Foto: Morten Rakke/Visit Flam

Prin comparație cu serviciile tot mai slabe ale unor companii aeriene, călătoria cu trenul – în special prin Europa – poate fi o experiență net superioară. Autorul se bucură de splendorile feroviare – descoperiți apoi primele zece de pe lista noastră de trenuri europene preferate.

TEXT: BRUCE SELCRAIG

Când Gulag Express, compania aeriană cu care călătoresc de obicei, începe să taxeze pasagerii pentru perne, pături, bagaje și abuzuri verbale frecvente, știu că am nevoie de o pauză, departe de văzduhul din ce în ce mai neprietenos al Americii. Ca urmare, eu și Cole, fiul meu adolescent, fugim în Europa (culmea ironiei, cu avionul!) ca să ne înfruptăm din minunata eficiență și decență a sistemului lor feroviar. Nu suntem – și zic asta cu toată simpatia – nebuni după trenuri. Nu purtăm pantaloni cu bretele și nu colecționăm mersul trenurilor. Totuși, venerăm bucuroși cultura feroviară europeană și considerăm că unele dintre cele mai frumoase simboluri ale ei – precum Antwerpen-Centraal sau Stazione Centrale, gara masivă din Milano, ridicată în epoca lui Mussolini – sunt la fel de încărcate de spiritualitate ca și Notre Dame-ul. Luăm trenul spontan și mergem peste tot: pentru un concert de jazz târziu în noapte sau doar pentru turism accidental, fără nevoia de viteză sau punctualitate a localnicilor, deși, la nevoie, ne bucurăm întotdeauna să le putem avea pe ambele. Călătorim atât de des cu abonamentele noastre de nădejde, încât conductorii elvețieni chiar încep să ne recunoască. Uneori avem chiar și o țintă precisă. De cele mai multe ori însă mergem pur și simplu cu trenul până când vreun sătuc ne face cu ochiul și anunțul răsunător – „Bellinzona!” – ne ademenește să coborâm. Hoinărim prin zonă, mâncăm niște paste și ne cocoțăm leneș într-un alt tren.

În Elveția, o țară compactă, unde totul „merge ceas” și 98,5% din populația locuiește la cel mult un kilometru distanță de un mijloc de transport în comun, ne putem potrivi ceasul după trenuri. „Nu, domnule. Îmi pare rău, trenul de 11:58 a plecat”, îmi spune un glas răbdător pe un peron din Berna. „E deja 11:59.” În Elveția, trenul oprește mai degrabă pentru un soi de pauză. Până la urmă, adoptăm și noi atitudinea „nu ne pasă dacă pierdem sau nu trenul”, fiindcă atât de multe trenuri vin și atât de des în adorabila Elveție, încât considerăm că toate sunt ale noastre. Vorbesc serios.

Splendorile Europei complet legate prin sistemul feroviar de mare viteză – conectat cu autobuze, metrou ușor, metrou obișnuit și feriboturi – au fost adesea prezentate de planificatorii urbani și scriitorii de literatură de călătorie; bănuiesc însă că în anii ce vin vom auzi mult mai des despre aceste avantaje dacă serviciile companiilor aeriene continuă să se deterioreze. Mai exact: Trenurile Intercity ale Europei te poartă cu viteze între 145 și 320 km/h, în deplină siguranță, eficient și direct în centrul zonelor de afaceri, divertisment și cultură ale orașelor, în loc să te lase la Aeroportul Regional Cucuieții din Deal, de unde dai 80 de dolari pe taxi ca să ajungi la civilizație. În pofida atentatelor cu bombă de la Madrid, din 2004, cultura feroviară europeană rămâne în mare parte neîngrădită de măsuri de siguranță opresive și fără noimă – „V-ați făcut personal bagajele?” – dar are, în schimb, suficienți polițiști în uniformă sau sub acoperire. Cum pasagerii nu trebuie să sosească în gară cu două ceasuri înainte de plecare și nici nu se practică perchezițiile până la piele, ai toate șansele să prinzi un tren în ultimul moment. „După ce s-a întâmplat în Spania, ne-am gândit cu toții că ar trebui să înăsprim măsurile de securitate”, îmi spune un oficial al sistemului feroviar elvețian. „Dar nu ar merge niciodată. Ar distruge spiritul și eficiența sistemului european.”

Iar cele mai grozave gări din Europa rămân în continuare adevărate minuni arhitectonice. Gara centrală din Berlin, o construcție de multe miliarde de dolari terminată în 2006, este cea mai recentă. Asemenea clădiri oferă ample expoziții de artă, restaurante locale autentice și, mai ales, spații publice deschise și o libertate de mișcare care îți redă pur și simplu bucuria de a călători. După săptămâni întregi de cerut îndrumări, stat la coadă și privit fețele celor din jur, pot spune cu mâna pe inimă: gările sunt simțitor mai fericite decât aeroporturile. N-aveți decât să-i întrebați pe acei elvețieni dezlănțuiți, mari amatori de distracție. Zürich HB sau Hauptbahnhof – gara centrală construită la sfârșitul secolului al XIX-lea în cel mai mare oraș din Elveția – este o structură masivă, clasică, ornamentată. Are, desigur, și un aer de cavernă, dar și o eleganță care, prin feluritele sale firide și case ale scărilor, devine aproape intimă. În cele mai multe dimineți, eu și Cole plecăm din splendidul nostru tren-hotel, Schweizerhof – cotat la capitolul confort și șarm la egalitate cu parizianul Concorde-St. Lazare sau milanezul Principe de Savoia. Mergem pe jos mai puțin de 30 m, până la una dintre intrările de metrou din HB. Sub nivelul străzii, continuăm printre două șiruri de magazine tipice de suvenire (da, bricegele elvețiene chiar se găsesc peste tot!), standuri cu kebab, librării și săli de așteptare high-tech, imaculate. Urcăm apoi – triumfător, aș putea adăuga – prin niște pasaje largi, teatrale, inundate de lumina soarelui prin ferestrele din acoperiș, iluminând afișajul electronic care clipește în Marea Sală din HB („Berna, Baden, Basel, Geneva, Lausanne…”) și zumzetul constant al oamenilor.

„Îmi place confortul pe care mi-l dă un loc străin și uriaș”, îmi spune Cole cam la a patra călătorie prin HB. „E ca și cum l-ai fi cucerit și acum nu mai e chiar atât de străin.”

La fiecare opt sau zece minute, ca o maree bruscă, bine sincronizată, cel puțin 19.000 de pasageri îneacă HB. Fie că schimbă trenul, ies din gară, sunt confuzi sau liniștiți, ei dau zilei, care în HB durează 20 de ore, un haos controlat și un ordonat calm elvețian. Pasagerii călătoresc confortabil și în siguranță pe cei 5.100 km de căi ferate alimentate hidroelectric, deținute în cea mai mare parte de Guvern; ele alcătuiesc nu doar cel mai mare sau mai rapid parc de trenuri din Europa, dar și cea mai densă și mai punctuală rețea feroviară de pe continent. Față de aeroporturi, aici lipsa ostilității face diferența. Oamenii zâmbesc și își păstrează demnitatea. Necunoscuții îi ajută pe alții ca ei, cu bagaje și copii mici. Chipurile noastre vorbesc deja de o comunitate: suntem împreună în chestia asta.

Daniel Achermann, un dispecer atletic cu barbișon, care în multe seri cântă la chitară bas într-o trupă, supraveghează o cameră de control plină de computere, monitorizând toate trenurile care intră și ies din Zürich. Nici el nu e „nebun după trenuri” în sensul clasic al expresiei, dar îi place să studieze HB cu ochi de antropolog. „Îmi place grozav punctualitatea trenurilor noastre”, spune Achermann, referindu-se la impresionantul procent de 95 până la 97% de sosiri și plecări la timp, înregistrate în întregul sistem feroviar elvețian. „Toate se leagă între ele și sunt bine sincronizate. Sistemul nostru face parte din viața noastră de zi cu zi, ca o periuță de dinți.” Împreună cu Achermann, studiez acum pasagerii așa cum Jane Goodall ar face cu cimpanzeii.

Timp de 90 de secunde, auzim trecând pe lângă noi frânturi de engleză, germană, italiană, franceză, turcă, farsi, arabă și posibil ceva dialecte din Congo sau Camerun. Cinci jucători de hochei tineri galopează după trenul lor cu crosele fluturând în aer. O femeie de afaceri grăbită aleargă stângaci după tren, dar ușile i se închid în nas. Mă aștept la blestemele unei zile pline de stres, însă ea, aproape impasibilă, face stânga-mprejur și deschide un roman polițist. „Știe că în scurt timp va sosi un altul,” spune Achermann. „Oamenii își reglează emoțiile în consecință.”

În tren există o foarte familiară dimensiune umană a lucrurilor, care adesea lipsește în călătoriile aeriene. Mergi pe pământ. Vezi pe fereastră vaci și flori. „În plus, gândește-te că în gară poți atinge efectiv exteriorul trenului”, îmi spune Achermann, pe fondul anunțurilor în patru limbi din gară. „Dacă vrei, poți să mângâi locomotiva de la un capăt la altul.” Îi dau dreptate și sugerez că discuțiile și categoric poveștile de amor din tren le depășesc cu mult pe cele de la 10.000 de metri altitudine. Astăzi, ale mele sunt pasagere – discuțiile, vreau să spun – dar tot îmi aduc o oarecare mulțumire. Sarah Kohler este o tânără fizioterapeută, cu un rucsac în spate. E din cel mai vechi oraș al Elveției, încântătorul Chur. În mod normal, nu aș aborda-o într-o gară, dar cu Cole „la pachet” am probabil un aer destul de inofensiv. „Nu cred că o să-mi cumpăr vreodată mașină”, îmi mărturisește Kohler după câteva minute de interogatoriu. „În fond, de ce?! Țara asta chiar se ocupă de trenurile ei. Sunt curate. Sunt silențioase. Sunt punctuale. În tren mă simt în deplină siguranță.” În final, râdem, facem niște fotografii și schimbăm între noi adresele de e-mail. Trenurile încurajează aceste scurte momente de intimitate între necunoscuți, fiindcă în tren, dacă cineva se poartă prea ciudat, de obicei poți să te ridici și să pleci. Înainte să o zbughească spre weekendul ei, Kohler îi înmânează lui Cole o husă textilă pentru telefonul mobil, care amintește de un recent campionat de fotbal. Ne încăierăm rapid pentru ea. Câștig.

Cele mai grozave zece trenuri

Gara de Est din Budapesta, construită în secolul al XIX-lea, oferă călătorilor o savoare clasică. Foto: Blaine Harrington III/Corbis

Text: Randall H. Duckett

ALEGERILE NOASTRE ÎN MATERIE DE CELE MAI BUNE EXPERIENȚE FEROVIARE ÎN EUROPA.

În mare parte, în Europa, călătoria cu trenul înseamnă eficiență și confort. Pleci și ajungi la destinație la timp, ai un loc comod sau o cușetă în care poți să devorezi ultimul număr din The Economist. Dar călătoriile feroviare în Regatul Unit sau de pe continent depășesc eficiența și devin o adevărată experiență: privești cu gura căscată pe geam ghețarii alpini, împarți o sticlă de votcă cu rușii de rând, devii gurmand într-un vagon-restaurant din secolul trecut, minunat renovat. În consecință, primele zece opțiuni de pe lista trenurilor noastre europene preferate nu oferă neapărat cele mai rapide călătorii – ci doar pe cele mai memorabile. Traseele noastre merg din Insulele Britanice, în vest, până în Siberia, în est, durează de la mai puțin de o oră până la trei săptămâni și includ călătorii simandicoase cu vagoane private sau replicile feroviare ale „mersului cu cortul”. Toată lumea în vagoane!

TRENUL DE CIOCOLATĂ – Elveția cea dulce

TRASEUL: De la Montreaux la Broc, în Elveția
DURATA: 9 ore și 45 minute, dus-întors

» Acest tren fermecător, care circulă doar vara și toamna, urcă din Montreaux, peste Lacul Geneva, spre orășelul medieval Gruyères, ce numără 1.600 de suflete, locul de baștină al brânzei cu același nume. Vizitează fabrica de brânzeturi și castelul local, ia prânzul, apoi urcă-te din nou în tren și continuă călătoria spre Broc. Acolo ia autobuzul până la fabrica de ciocolată Cailler-Nestlé, înghesuită între Lacul Gruyères și piscurile munților. Înșfacă mostrele gratuite și fă cale întoarsă. De remarcat: Alege între un elegant vagon Pullman din 1915 și un tren ultramodern, cu ferestre ce asigură o vedere panoramică, pentru a putea savura din plin vasta priveliște de deasupra Lacului Geneva.

EXPRESUL BERNINA – Tuneluri din belșug

TRASEUL: Din Chur, Elveția, până la Tirano, în Italia
DURATA: 4 ore și 14 minute

» Acest tren cu ecartament îngust, care provoacă amețeli, se încumetă să abordeze pante cu înclinații de 75%, o spirală de 360 de grade, 55 de tuneluri și 196 de poduri – atingând un punct de maximă altitudine la 2.252 m și coborând apoi 1.800 m înainte de sosire. Linia Bernina își sărbătorește anul acesta centenarul. O parte din traseul său este sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. De remarcat: Priveliștea Ghețarului Morteratsch, când trenul aproape face o curbă completă, și imaginea celui mai înalt pisc din Alpii de Est, Piz Bernina (4 049 m); ciudata combinație de peisaje, cultură și bucătărie elvețiană și italiană reprezintă una dintre marile atracții ale traseului.

FRANCISCO DE GOYA – Un hotel pe roți

TRASEUL: De la Paris la Madrid
DURATA: 13 ore și 30 minute

» Pleacă din Paris pe seară, savurează o cină cu trei feluri de mâncare și peisajul tot mai rural, afundă-te într-un somn adânc, în ritmul liniștitor al roților de tren, și trezește-te a doua zi la Madrid, odihnit și gata să vizitezi al treilea oraș din Uniunea Europeană ca populație. De remarcat: Trei alte trenuri-hotel Elipsos, purtând numele unor artiști celebri, traversează Spania, Italia, Franța și Elveția, după un program care îți permite să-ți petreci ziua explorând un oraș mare și să dormi noaptea în tren, în drum spre următoarea destinație. Ofertele de lux includ o băutură de bun venit, o cină cu mâncăruri alese, micul dejun și băi cu duș în cușete.

CASTELELE BRITANIEI – Redescoperind Cavalerismul

TRASEUL: Din Inverness, Scoția, până în Gwynedd, Țara Galilor
DURATA: 15 zile

» Descoperă fortărețele istorice ale Regatului Unit pe acest itinerar, care combină un permis de două săptămâni BritRail cu permisul Great British Heritage. Dacă te oprești ici și colo pentru a vizita diverse zone, ai intrarea asigurată în 580 de puncte de atracție. Începe din Inverness, în Scoția, în apropiere de Loch Ness, cu un tur al Castelului Urquhart. Continuă spre sud, către Podul Stirling, unde William Wallace i-a învins pe englezi în 1297, apoi spre Castelul Edinburgh, clădit în vârful unui vulcan stins. În Gwynedd, în Țara Galilor, vizitează Castelul Caernarfon, un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, unde a fost învestit Prințul Charles. De remarcat: Castelul Leeds include o crescătorie de păsări; un labirint de tisă, în spirală, o grotă subterană decorată cu bestii înfricoșătoare, făcute din roci, lemn și scoici; și, în mod surprinzător, Muzeul Zgărzilor de Câine, care expune echipamente canine șic, purtate încă de acum cinci secole.

CALEA FERATĂ TRANSSIBERIANĂ – Călătorie epică

TRASEUL: De la Moscova la Vladivostok, în Rusia
DURATA: 19 zile

» Această rută celebră, un adevărat simbol al culturii ruse, străbate opt zone cu fusuri orare diferite, legând capitala Rusiei de un port de pe malul Pacificului. În vagoane e un întreg amestec de săraci și bogați, tineri și bătrâni, străini și localnici. Barierele sociale dispar, iar pasagerii împart o experiență feroviară unică – dar și votcă de 3 dolari litrul. De remarcat: Lacul Baikal, care conține aproximativ 20% din cantitatea totală de apă dulce a lumii și mai multe specii unice de viață acvatică. Pentru un plus de confort, îți poți rezerva un vagon privat printr-o agenție turistică și îți poți programa numeroase alte excursii, de la trekking și scufundări, până la vizitarea unor orașe mari.

CALEA FERATĂ FLAM – Lumea Apelor

TRASEUL: Din Flam până în Myrdal, în Norvegia
DURATA: 1 oră

» Un traseu ce nu trebuie ratat când vizitezi ținutul fiordurilor, Calea Ferată Flam pleacă dintr-un sat de pe malul Fiordului Aurlands și trenul urcă o pantă mai abruptă decât oricare alta din lume, cu ecartament normal și fără roți zimțate. Pe o distanță de numai 19 km, trenul străbate o diferență de nivel de mai bine de 865 m și ajunge pe platoul muntos Myrdal în mai puțin de o oră. Calea Ferată Flam își serbează a 70-a aniversare în acest an. De remarcat: Admiră cascada Rjoandefossen, cu o cădere liberă de 140 m, și cascada Kjosfossen, care curge de la 100 m înălțime; fermele care abia se agață de pantele abrupte ale muntelui; cele 20 de tuneluri care străpung piscurile alpine.

INTERCITY EXPRESS (ICE) – Glonțul Bavariei

TRASEUL: De la München până la Nüremberg, în Germania
DURATA: 1 oră

» Vrei o călătorie rapidă? Această minunăție de mare viteză te poartă cât ai bate din palme dintr-un oraș istoric al Bavariei în altul, cu viteze de peste 320 km/h. „E uimitor să vezi cât de rapid se schimbă peisajul”, spune Gillian Seely, care acum locuiește în Boston, dar a călătorit mult cu trenul în cei 22 de ani cât a stat în Europa. „În interior, trenul este complet silențios”, spune ea. „Vibrațiile abia dacă reușesc să facă mici valuri în cafeaua nemțească, tare, care ți se oferă.” De remarcat: Regiunea plină de culturi de hamei și specializată în fabricarea berii, din jurul Münchenului, și ținutul vinului din jurul Nürembergului; în decembrie, vizitează diverse orașe germane folosind rețeaua feroviară ICE ca să admiri piețele tradiționale de Crăciun, cu produse alimentare de sezon, daruri confecționate manual și gluhwein – vin fiert cu mirodenii.

VENICE SIMPLON – ORIENT EXPRESS – Eleganța vremurilor de odinioară

TRASEUL: De la Londra la Veneția
DURATA: Două zile și o noapte

» Îmbarcă-te în VSOE, cum i se spune acestui tren, și te vei întoarce în anii 1920 și 1930, epoca de aur a călătoriilor cu trenul pe bătrânul continent. Operatorul a cheltuit 16 milioane de dolari pentru a restaura 35 de vagoane de dormit, redându-le aerul sofisticat original art déco; pasagerii trebuie să se îmbrace elegant la cină – în cel mai rău caz, bărbații trebuie să poarte costum și cravată, iar femeile – o ținută pe măsură. Sunt încurajate papioanele negre și rochiile de seară. De remarcat: Te vei trezi privind Alpii încununați de zăpadă și vei afla povestea fiecărui vagon renovat. (De pildă, în 1929, Vagonul de Dormit nr. 3309, folosit în trenul original Orient-Express, a rămas blocat în viscol lângă Istanbul timp de zece zile; pasagerii au supraviețuit numai datorită sătenilor turci și se pare că această întâmplare ar fi inspirat-o pe Agatha Christie să scrie romanul polițist din 1934, Crima din Orient Express.)

BALKAN FLEXIPASS – Camping pe calea ferată

TRASEUL: Din Belgrad, Serbia, până la Bar, în Muntenegru
DURATA: 10 ore pe această porțiune

» Explorează centrul fostei Iugoslavii folosind un Balkan Flexipass (care oferă călătorii nelimitate pentru 5, 10 sau 15 zile, prin Bulgaria, Grecia, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia și Turcia). Începe din Belgrad, cu intensa sa viață de noapte. Poposește apoi pe unde poftești, pentru cumpărături sau a petrece noaptea; ia apoi alt tren spre somnorosul Bar, un oraș străvechi, influențat de diferitele culturi care l-au cucerit, pe țărmul însorit al Mării Adriatice. „Relaxați-vă și includeți în buget timp suplimentar pentru inevitabilele întârzieri”, spune Chris Deliso, autor de literatură de călătorie, care trăiește în Macedonia. „Trenurile sunt obosite, iar localnicii pe care îi veți întâlni sunt oameni cât se poate de simpli.” De remarcat: Imagini cu rezonanțe istorice (posturi de pază acum dărăpănate, construite din cărămidă de forțele naziste de ocupație din Serbia) sau frumuseți naturale (Canionul Tara din Muntenegru, cu o adâncime de 1.300 m și o lungime de 82 km, este al doilea canion ca lungime din lume); localnicii, care sunt în general prietenoși, deschiși și spontani.

ODISEEA TRANSILVANIEI – Lux pe roți

TRASEUL: Din Londra până la Istanbul, în Turcia
DURATA: 8 zile, incluzând șederea în Budapesta și Istanbul

» La capătul lanțului trofic în rândul trenurilor europene se situează Danube Express, un tren privat de o eleganță clasică, cu elemente moderne și servicii culinare alese. Pe acest traseu care începe la Budapesta, după ce ai ajuns cu avionul de la Londra, pătrunde în inima Transilvaniei și savurează un tur la pas prin orașul natal al lui Vlad Țepeș. În final, apropie-te de Istanbul pe malul Bosforului, acolo unde Palatul Topkapi marchează linia orizontului. De remarcat: O petrecere cu șampanie în fosta sală de așteptare rezervată capetelor încoronate în Gara Nyugati din Budapesta, cu acoperișul său înalt, din sticlă și fier forjat, proiectat de Gustave Eiffel; râuri și cascade care se prăvălesc pe versanții și pe lângă fereastra ta, în timp ce trenul cotește prin văile transilvănene și carpatice; priveliști din Veliko Tîrnovo, un oraș bulgar cocoțat pe o muchie de deal, care privește către Râul Yantra.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*