10 ani cu National Geographic Traveler 

Într-o insulă sudică din Thailanda, sandalele magice se pot odihni, căci un fotograf excepțional e în stare să-ți aducă magia în fața ochilor. Foto: Helmut Ignat

Citește editorialul numărului de iarnă 2018-2019 al revistei NG Traveler România

Au fost odată că niciodată un băiat și o pereche de sandale. Când s-au urcat în avionul acela spre Washington, sandalele erau ca și băiatul – nou-nouțe. Mă uit acum la ele, și mă uit în oglindă. Și văd piele îmbătrânită, ponosită și zbârcită … Pe unde naiba or fi trecut 10 ani?!

Habar n-aveam acum 10 ani, când le-am luat, că pentru mine aceste încălțări aveau să fie sandalele lui Hermes.

Le-am luat dintr-un bazar din Istanbul cu câteva săptămâni înainte de călătoria la Washington, în toamna lui 2008, când am pornit discuțiile pentru a aduce în România licența National Geographic Traveler. Habar n-aveam că, pentru mine, aceste încălțări aveau să fie sandalele lui Hermes. Nu știam, dar parcă presimțeam ceva: erau mai scumpe decât aveam eu în portofel, dar nu m-am lăsat până nu le-am cumpărat.

Va rog să nu mă credeți mai nebun decât sunt. Martin Heidegger a scos un eseu nemuritor despre originea operei de artă dintr-o pereche de pantofi ponosiți ai unei bătrâne țărănci, dintr-un tablou de Vincent van Gogh.

Se prea poate că voi să nu vedeți în ele decât niște jerpelituri. Eu văd însă toate bătăliile duse de-a lungul timpului, pentru a schimba Traveler-ul din Cenușăreasă în Prințesa care e azi.

Văd toate locurile pe unde m-au purtat în călătoriile făcute cu și pentru Traveler, ca ambasador mic al unui rege mare. Cultul pe care îl au oamenii pentru National Geographic este zestrea acumulată în ani de generații de fotografi și jurnaliști excepționali care și-au făcut treaba la cel mai înalt nivel.

Când aud de National Geographic, oamenii nu te tratează ca pe un simplu jurnalist. Și nu e întotdeauna treabă ușoară să întruchipezi valorile acestui brand de iarbă a fiarelor, a cărei magie deschide peste tot lacăte și inimi.

Dar mai bine să mă întorc la sandalele mele înainte să mă fure nostalgia …

Câtă lume nu mi-a râs în nas, că-s vechi, că locul lor e în lada de gunoi, că aș face mai bine să le arunc.

No way! Le-am reparat deja de câteva ori, așa cum m-am reinventat pe mine de câteva ori, și am să le port până vine momentul să le las moștenire următorului redactor-șef NG Traveler.
— Cătălin Gruia, [email protected]

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*