Ceaușeștii din colecția MNAC

@ Hatmanu Dan, “Aniversare”

La 30 de ani de la Revoluție, Muzeul Național de Artă Contemporană pregătește lansarea unui album “inventar” – 2019 – cu reproduceri de lucrări omagiale din colecția muzeului, moștenită în mare parte pe cale instituțională, de la vechile structuri comuniste de propagandă culturală. Lansarea oficială va avea loc în luna ianuarie a anului 2020.

La înființarea sa în 2001, Muzeul Național de Artă Contemporană a preluat colecția fostului Oficiu de Expoziții al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, reciclat în 1990 în Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă. Un fond important îl constituiau lucrările cu caracter omagial și – mai ales – portretele soților Ceaușescu. Lucrările erau achiziționate direct de la artiști din ateliere, sau indirect prin intermedierea Uniunii Artiștilor Plastici, realizate la comanda unor instituții ale statului sau aduse spontan de către autori pentru a fi expuse în numeroasele expoziții cu caracter politic.

Acest fond documentar a migrat de la vechile structuri de propagandă culturală la Muzeul Național de Artă Contemporană sub protecția unui pașaport diplomatic de artă contemporană și – atenție – de proprietate a statului român.

Ceea ce a caracterizat anul 2019 a fost tocmai o suspendare a preocupărilor identitare, o punere în paranteze a marilor teme nerezolvate, o răsucire perpendiculară pe axa memoriei – astfel că nici privirea scrutătoare asupra trecutului, nici contemplarea îngrijorată a viitorului nu au mai fost posibile. Această absență și această tăcere m-au făcut să simt nevoia unui inventar cu (modest) rol compensator. El se referă la una dintre realitățile care – în mod simbolic – au stat la temelia înființării în 2001 a Muzeului Național de Artă Contemporană, anume arta omagială.

Când mi-am început directoratul la MNAC, am aflat cu totul întâmplător că singura expoziție cu caracter permanent a Muzeului era adăpostită în grosimea unei duble cămășuiri de gips-carton, care ascundea privirii vizitatorilor etajului 1 structura de beton a construcției. În miezul acelei măști puse pe fața Casei Poporului și accesibile printr-o ușiță deschisă confidențial, la cerere, era înșirată o modestă selecție din lucrările cu caracter omagial, portete ale dictatorului etc. Evident că la baza înființării MNAC stă o ereditate complicată, unde spectrul Ceaușescului bântuie prin cotloanele ascunse ale proiectului său „de suflet”. Dar faptul că, la un sfert de secol de la executarea sumară a dictatorului, imaginea sa rămânea ascunsă, mi se părea un diagnostic teribil al neputinței de a negocia cu istoria.

Cartea 2019 nu este un instrument compensatoriu, dar este un paleativ: lucrurile erau în România comunistă așa cum ne arată alăturarea absurdă de imagini din acest volum; a le privi ca pe un divertisment este nu doar o dovadă de insensibilitate, ci și o lipsă de inteligență, în timp ce ignorarea traumelor istorice care au făcut posibile aceste imagini este un pericol care apasă în continuare societatea din România.

Sperând că această carte va reuși să atenueze punerea între paranteze a aproape trei decenii din arta – oficială – românească, vă urez sărbători fericite și vă aștept să descoperiți din ianuarie în librării o mică istorie din marea istorie între paginile albumului 2019, spune Călin Dan, directorul Muzeului Național de Artă Contemporană.

Sursa, foto: MNAC

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*