Săptămâna Haferland

Foto: Robert Cadar/Săptămâna Haferland

Memento sașii ardeleni în Țara Ovăzului.

După căderea comunismului, ca niște flori care concurează pentru polenizatori, statele din Europei de Est s-au întrecut în a etala privilegii economice și înlesniri legislative pentru a atrage investitori din Occident. Guvernanții care s-au succedat la Palatul Victoria n-au depășit nivelul declarațiilor de intenții bune; concomitent cu discursurile formale la televizor, se consuma exodul celei mai întreprinzătoare părți a populației, singura care avea legături de rudenie cu Occidentul: oaspeții germani ai Transilvaniei. România a ratat atunci o șansă istorică…

În urmă cu 800 de ani, primii regi maghiari voiau să dezvolte în Ardeal un teritoriu proaspăt cucerit. Și ei aveau nevoie de capital uman occidental, pe care l-au atras cu cel mai extins set de privilegii al timpului. Sașii au venit, au muncit și au clădit în Transilvania o civilizație care a ajuns la apogeu în secolul al XVI-lea. La sași, gradul de prosperitate a fost direct proporțional cu cel de autonomie.

Steaua lor a început să apună încă secolul al XVIII-lea, când n-au reușit să-și obțină a 23-a reconfirmare a privilegiilor. În epoca naționalismului, au avut de-a face cu un stăpânitor de tip nou – statul național –, maghiar și apoi român, hotărât să-i asimileze cu orice preț. Și poate că sașii ar fi reușit să se reinventeze, dacă dezstrele n-ar fi continuat să iasă din Cutia Pandorei. În 1934, deși reprezentau numai 1,37% din populația țării, investițiile sașilor în industrie însumau circa 7 miliarde de lei, o treime din bugetul statului român; 10% din banii depuși la băncile din România erau în cele peste 40 de bănci săsești. Un deceniu mai târziu germanii aveau 420 de întreprinderi în care lucrau 22.000 de muncitori (12,3% din total) și care realizau 27% din producția industrială a României.

Însă din septembrie 1940, Berlinul l-a numit pe tânărul Andreas Schmidt șef al Grupului Etnic German din România. El a reușit să nazifice cea mai mare parte a germanilor din România, deveniți un accesoriu de război al celui de-al treilea Reich. După invadarea URSS, etnicii germani din statele-satelit ale Germaniei au fost o rezervă pentru armata germană. 70.000 de germani din România au intrat în SS, Wehrmacht și în industria de război germană. 26.000 dintre ei erau sași. Când România a întors armele împotriva Germaniei, toți au fost declarați dezertori. Înfrângerii din al doilea război mondial i-au urmat deportările în Siberia, confiscările, naționalismul comunist, haosul postdecembrist.

Azi, sașii sunt un popor pe cale de dispariție. Mai puțin de 15.000 au rămas în România. Cei mai mulți s-au întors în Occident, căutând același lucru care îi adusese aici pe strămoșii lor: libertate și prosperitate. Însă moștenirea lor ne rămâne și invită la descoperire. Săptămâna Haferland e un bun prilej sa ne aducem aminte de sași, și pentru ei – să își aducă aminte de vatră.

Cea de-a patra ediție a Săptămânii Haferland are loc în perioada 10 – 15 august 2016 și include localității din fosta Țară a  Ovăzului – Fișer, Rupea, Viscri, Saschiz, Roadeș, Criț, Cloașterf și Meșendorf. Zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara a fost numită „Țara Ovăzului” sau Haferland, pentru că aici se cultiva preponderent ovăz, din cauza climatului mai aspru.

De-a lungul anilor, satele săsești au căpătat un farmec aparte, iar peisajul rural evocă amintiri din cele mai vechi timpuri. De la an la an, activitățile din programul festivalului Haferland s-au înmulțit și diversificat: de la slujbe în bisericile fortificate, la proiecții de filme și până la baluri tradiționale săsești și expoziții de fotografie.

Vezi aici programul complet al festivalului.

Foto: Robert Cadar/ Casa Kraus din Criț

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*