De la stat către privat

Cine poate şti mai bine cum e să trăieşti în spaţiu decât Scott Kelly? El a comandat Stația Spațială Internațională în 3 expediţii și a petrecut 520 zile în spațiu, un record printre astronauţii americani. Îi aşteptăm cu nerăbdare cartea Endurance: A year în Space, a Lifetime of Discovery, ce va apărea peste câteva luni. Foto: NASA

Citește editorialul numărului de august 2017 al revistei National Geographic România.

Dacă am considera o singură zi tot timpul scurs de la apariţia primilor hominizi, istoria scrisă, ultimii aproximativ 5000 de ani, n-ar fi decât vreo două minute. Într-o fracțiune de secundă din acest interval, stop cadru pe o harță între giganţi: SUA şi URSS, gata să intre în hora oricărui prilej de a vedea care-i mai puternic, care-i mai deştept… Iată-i că ajung să pună ochii şi pe Lună, iată-i pornind umăr la umăr, dârji, orbiţi de dorința de a câștiga, deschizându-şi larg baierele pungii și aruncând sume astronomice către spaţiu…

Ce păcat că epoca de aur a finanțărilor publice a cuceririi spaţiului a apus! Avem nevoie de o nouă eră privată. Asta pare să fi înțeles Google acum 10 ani, când a anunțat Lunar XPrize. Dintre cele 30 de echipe înscrise la start – printre ele şi Asociaţia Română pentru Cosmonautică şi Aeronautică – mai sunt în cursă doar 5. Prima care reușește aselenizarea, parcurge jumătate de kilometru cu un rover lunar şi transmite imagini și video pe Pământ, ia 20 milioane de $.

Firimituri, comparativ cu sutele de miliarde din trecut, dar este o necesară schimbare de macaz dinspre stat înspre privat. Lunar XPrize nu-i decât un prim semn, o luminiţă dintr-o instalaţie de Crăciun ce stă să se aprindă – dacă e să îi credem pe vizionarii care profeţesc că finanţarea privată va juca rolul principal în cucerirea spaţiului, că în numai câţiva ani vom avea astro-turişti, exploatări miniere pe asteroizi și nave spaţiale care să ne ducă dincolo de Lună, transformată într-o bază de escală pentru explorarea Universului.

„Acolo ne aşteaptă cecuri de 20 de mii de miliarde de dolari gata de încasat!”, spune în articolul de copertă, de la pagina 28, Peter Diamandi, fizician şi inginer, co-fondator al Planetary Resources. Compania a cumpărat în 2013 Asterank, a cărei pagină web oferă date ştiinţifice şi estimează valoarea economică a unor posibile exploatări miniere pe peste 600.000 de asteroizi.

Eu unul n-am nicio îndoială că vom ajunge în spaţiu. Cât mai e până la marea evadare? Ce mai contează câteva decenii în plus sau minus dacă privești de unde am pornit!

Nu-i nicio urgenţă. Dar dacă vreţi să vedeţi ce s-ar întâmpla dacă ar fi, recomand ultima carte a lui Neal  Stephenson, Seveneves, un roman SF aplaudat de Bill Gates pe blogul personal pentru accentul pus pe acurateţea ştiinţifică. Luna se dezintegrează în urma unui fenomen misterios și omenirea descoperă că mai are numai doi ani până când fragmentele satelitului vor cădea pe Terra într-o ploaie de foc ce va dura 5.000 de ani. Cursa pentru a construi o Arcă a lui Noe spaţială devine singura soluţie…

Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*