Opriți jocul 
cu mărgelele de sticlă!

Tablou maramureșean cu prima zi de Paște. Și aici, noul defilează irezistibil, pe toc înalt, după ce a pupat din vârful buzelor icoane străvechi. Și nu este întotdeauna văzut cu ochi buni. Foto: Costas Dumitrescu

Citește editorialul numărului de iulie al revistei National Geographic România.

Întoarce o clepsidră. Ce frumos, ce liniștitor se scurge nisipul văzut din afară! Însă în interior este furtună, tulburarea groaznică a reaşezării. Iată ce trăim de aproape 30 de ani. Trecerea dintr-un regim într-altul, dintr-o lume în alta presupune răsturnarea clepsidrei şi durează decenii până ce nisipul valorilor ajunge să se resedimenteze. În tot acest interval, e haos şi lipsă de discernământ în inimile și mințile oamenilor, speculată de cei care pot și știu…

Mă uit în jur şi am impresia că repetăm – da, este adevărat, la o scară mai favorabilă – greşelile băștinașilor din timpurile coloniale care s-au vândut pe mărgele de sticlă. Au triumfat și la noi ajutorul social și telenovela, mâncarea proastă şi ieftină, creditul doar cu buletinul şi multe alte oferte păguboase. Nu în multe țări a putut sa fie repusă în scenă cu atâta succes schema piramidală Ponzi de la începutul secolului trecut, escrocând milioane de oameni la Caritas, SAFI sau FNI. De ce oare noi ne-am pierdut discernământul mai mult decât alţii? De ce la noi durează mai mult resedimentarea valorilor?

Cred că revista National Geographic poate fi considerată un fel de hârtie de turnesol a gradului de sănătate culturală a unui popor. Ai acelaşi produs, cam acelaşi conţinut jurnalistic de cea mai înaltă ţinută, tradus în vreo 35 de limbi. Evident, deși iei revista etalon, nu poţi compara mere cu pere. N-ar avea rost un umăr la umăr cu Olanda, Germania sau Franţa. Dar pare de bun simț să ne măsurăm cu ţări vecine ca Bulgaria sau Ungaria. Şi dacă v-aş spune că în Bulgaria se cumpără de două ori mai multe reviste NG la o populaţie de două ori mai mică? Sau în Ungaria – de cinci ori mai multe?

Este drept că ipoteza mea e prezentată simplist, căci în ecuaţie trebuie introduse mai multe elemente disparate: nu doar naţionalitatea, ci şi preţul, seriozitatea lanţurilor de distribuţie, gradul de dezvoltare al mass-media, infrastructura şi eficiența poştei naţionale etc. Dar faptul în sine este suficient de amar cât să te pună pe gânduri…

Dragi compatrioţi, ar cam fi timpul să ne reaşezăm într-un făgaş al normalităţii. Să ne redescoperim și să consultăm mai des busola valorilor, nu doar eticheta cu preţul. Să ne întoarcem la mânca-rea sănătoasă, la lectura de calitate, la filmele bune, la muzica aleasă. Goana asta după ce-i mai ieftin și mai prost ne loveşte în punctul cel mai important – în calitatea vieții.

Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*