Criosfera 2013

Foto Helmut Ignat

Studiul Crisoferei oferă perspective bogate cercetătorilor români – sunt concluziile unui simpozion derulat zilele acestea la Piatra Neamţ

În 1899 Emil Racoviţă, la bordul navei Belgica, s-a întors din Antarctica cu o recoltă biologică bogată, acumulată în cursul primei expediţii ştiinţifice organizate pentru investigarea acestui continent. Între altele, monografia sa dedicată balenelor australe, cu un capitol important despre comportamentul lor, a rămas o contribuţie de referinţă.

Dar debutul atât de timpuriu al unui român în domeniul ştiinţelor polare a rămas fără o continuare pe măsură. În anii 70, Gheorghe Neamu, ca participant în cadrul unor programe sovietice, face cercetări de geografie. În 1990, fizicianul Florin Baciu este invitat de Fundaţia Antarctică Australiană pentru a studia în detaliu timp de un an, intensitatea şi sursele poluării radioactive în Antarctica de Est. Din 1971, România a devenit ţară semnatară a Tratatului Antarctic, fără drept de vot.

După 1990, inginerul Teodor Negoiţă, cu sponsorizări şi fonduri obţinute de la instituţii din România, inclusiv Academia Română şi Ministerul Cercetării, s-a angajat într-un efort constant de promovare a cercetărilor polare româneşti. El a înfiinţat două ONG-uri şi, singur sau însoţit de mici echipe, a efectuat recunoaşteri şi observaţii în diferite zone din Arctica şi Antarctica. În 2005, Theodor Negoiţă a semnat în numele României un protocol de 10 ani cu Australia, prin care cercetătorii români au acces la baza Law (În prezent Law-Racoviţă).

Moartea prematură a lui Theodor Negoiţă în 2009 a însemnat şi o nouă sincopă în ce priveşte prezenţa românească în domeniul cercetărilor polare. ONG-ul Institutul Roman de Cercetări Polare şi-a încetat existenţa iar staţiunea Law-Racoviţă ar putea fi pierdută la expirarea protocolului, ca urmare a inactivităţii şi a lăsării ei în paragină. Devine evident că spre deosebire de multe alte ţări România nu beneficiază în prezent de un cadru instituţionalizat al cercetărilor polare, nu este parte a unor programe internaţionale de studiu, singurele contribuţii româneşti fiind rezultatul unor meritorii eforturi individuale. În percepţia publică, ce se manifestă nu numai la nivelul presei dar şi la nivelor unor instituţii, predomină încă o bună doză de amatorism. Pentru unii o participare românească în zonele polare mai înseamnă încă expediţii cu sanii trase de câini (cu zgardă tricoloră) şi nu în primul rând competenţă profesională de înalt nivel şi capacitatea de a coopera în proiecte internaţionale.

Pentru a reînoda firul întrerupt al implicării României, Universitatea Populară Emil Racoviţă din Piatra Neamţ a organizat Simpozionul Criosfera. Comunicările ştiinţifice au arătat că există cercetători români activi în zonele polare, care în cadrul unor programe finanţate mai ales de alte ţări, au realizări proprii în domeniul studiului permafrostului, al modelelor de prognoză asupra evoluţiei calotelor, banchizelor şi gheţarilor, al astronomiei în zone polare.

Criosfera există şi la noi acasă, se fac de exemplu predicţii climatice, strategii de combatere a fenomenelor extreme, studii asupa mecanismului avalanşelor. Iar Gheţarul Scărişoara, acest aisberg rătăcit în subteranele Bihorului, continuă să ofere surprize. Un amănunţit studiu efectuat de un colectiv condus de glaciologul Aurel Perşoiu a pus în evidenţă nu numai că depozitul de gheaţă, de peste 130.000 mc are peste 10 milenii vechime, – fiind aşadar cel mai vechi şi mai voluminos gheţar subteran din lume – dar şi că în masa de gheaţă supravieţuiesc bacterii, posibil extremofile, aflate în studiu.

Alături de tânăra delegaţie poloneză, menţionăm participarea Iuliei Zaika din Rusia, vicepreşedintă a Asociaţiei Tinerilor Cercetători din Domeniul Polar (APECS). Datorită ei, o urmare a Simpozionului Criosfera este că  România devine membră APECS. În acest fel, tineri cercetărori români pot beneficia gratuit de găzduire pe o perioadă de până la trei luni, în bazele arctice APECS.

Aşadar Criosfera Piatra Neamţ a spart gheaţa unei implicări mai consistente a României în domeniul studiilor polare.

–       Cristian Lascu

Citeşte şi Viaţă sub Antarctica, despre contribuţia unui cercetător de origine română la o descoperire de top.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*