Volatilitatea financiară – ce este și la ce se folosește

Volatilitatea financiara
Foto: Shutterstock

Volatilitatea înseamnă măsurarea amplitudinilor variațiilor în evoluția prețului unui instrument financiar. Pe baza ei se cuantifică riscul. 

La un anumit moment volatilitatea  unui instrument poate fi ridicată sau scăzută. Cu cât este mai mare volatilitatea cu atât este mai mare profitul potențial pe termen scurt și cu atât mai mare este riscul asociat poziției deschise în piață în asemenea momente. Însă o volatilitate scăzută se traduce printr-un risc mai mic și deci potențial de pierdere sau câștig mai mic.  

Volatilitatea unui instrument financiar existent în portofoliu are impact direct asupra volatilității portofoliului integral căruia îi este asociat.

Volatilitatea poate fi de două feluri:

  • volatilitate istorică 
  • volatilitate implicită

Volatilitatea istorică se referă la fluctuațiile prețului unui activ sau instrument financiar care sunt prezente în istoric. Volatilitatea istorică se calculează relativ simplu, adică se calculează deviația standard a fluctuațiilor istorice ale unui activ la o anumită scară de timp. 

Metoda este considerată subiectivă pentru că se bazează pe date din istoric pentru a prevedea mișcările viitoare, ceea ce nu este sustenabil. 

Volatilitatea implicită se referă la analiza fluctuațiilor de volatilitate ale unui anumit instrument financiar și se află în directă corespondență cu media volatilității unei opțiuni pe care o anticipează participanții la piață. Variația prețului unei opțiuni este funcție de volatilitatea implicită. Când volatilitatea crește și prețul opțiunii pe piață crește. 

Volatilitatea implicită este influențată de factori precum:

  • Durata de expirare a opțiunii
  • Prețul respectivei opțiuni
  • Rata dobânzii fără risc

Și volatilitatea implicită se caracterizează prin incertitudini, întrucât este aleatoare și funcție de timp. 

Foto: Shutterstock

Cum se calculează volatilitatea 

Calculul volatilității istorice înseamnă defapt calculul deviației standard a variațiilor istorice ale prețului unui anumit instrument financiar.

Formula este:

σ(x) = √ V(x) = √ [ ∑ ni=1 (xi = X)2 ] / n

X = (∑ ni=1xi) / n reprezintă media variațiilor

iar:

σ    variația

xi –  variația prețului la momentul i

N  – numărul de perioade.

Formula se utilizează în felul următor:

  • Calculul mediei variațiilor prețului unui instrument financiar pe toată durata sa de viață 
  • Calculul diferenței dintre prețul de închidere și media rădăcinii pătrate pentru valoarea calculată anterior
  • Apoi se adună cele două rezultate și se împarte la numărul de perioade.
  • Se calculează rădăcina pătrată a valorii aflate la punctul anterior.

Dacă pentru a afla volatilitatea istorică se aplică pur și simplu o formulă matematică, un calcul al volatilității implicite se dovedește a fi mai complex. De principiu se bazează pe modelul Black & Scholes.

Conform acestui model se poate determina valoarea teoretică a unei opțiuni, luând în calcul 5 factori:

  • Prețul de piață pentru opțiunea respectivă
  • Durata rămasă până la termenul de expirare al opțiunii (se referă de obicei la numărul de ani)
  • Prețul de bază pentru opțiunea în cauză
  • Rata dobânzii fără risc
  • Volatilitatea prețului instrumentului.

Volatilitatea, indiferent că este istorică sau implicită, este o valoare eminamente pozitivă, nu poate avea valoare negativă.

Exemplu de volatilitate

De exemplu, o companie producătoare de petrol este preocupată de volatilitatea pe piață a prețului barilului de petrol. Dacă prețul scade de la 120 la 60 de $/baril, acesta poate fi acoperit prin intermediul unei opțiuni “put” la 75 $/baril. Dacă prețul coboară la 60 sau 50 $, opțiunea îi permite să vândă la 75 $, limitându-și pierderea la 45 $/baril.

În funcție de valoarea percepută a riscului, valoarea opțiunii va oscila în aceeași direcție, adică risc perceput mare, valoare mare, risc perceput mic valoare mică. În cazul unui risc perceput mare toate companiile producătoare de petrol vor dori să își acopere eventualele pierderi și deci prețul opțiunii pe petrol va crește.  

Legătura dintre volatilitate și lichiditate

Lichiditatea unei piețe se referă la facilitatea cu care se fac schimburile de active pe piața respectivă. De exemplu, EURUSD este cea mai lichidă piață din lume, se poate schimba euro contra dolar oricând instant la prețul pieței și la costuri reduse.

Lichiditatea unei piețe se măsoară folosind următorii parametrii: adâncimea pieței, îngustimea pieței, rezistența pieței, viteza de execuție a ordinelor. 

La o primă vedere lichiditatea ar părea indirect corelată cu volatilitatea unui instrument financiar. Defapt situația este mai complicată de atât. La nivel global macro-economic, impactul lichidității asupra volatilității piețelor financiare are la bază trei factori:

  • Baza monetară din zona euro si SUA, și evoluția acesteia 
  • Spread-urile de credit din zona euro și SUA, și evoluția acestora
  • Volatilitatea implicită a acțiunilor din zona Euro  și SUA, și evoluția acesteia

Combinația acestor factori poate contribui la creșterea volatilității pe bursa de valori și în piețele financiare, sau poate indica un exces de lichiditate în piețe. 

Volatilitatea pieței Forex

Forex este o piață volatilă prin excelență și comportă riscuri mari. Volatilitatea pieței Forex variază în funcție de ședințele de tranzacționare și de cele mai multe ori se observă pe parcursul zilei două vârfuri de volatilitate și o pauză de volatilitate scăzută.

Volatilitatea perechilor valutare depinde de volatilitatea cursului de schimb și de o serie de elemente care au impact asupra cursului. În general, perechile valutare care au la bază economii exportatoare de mărfuri sau bazate pe servicii sunt foarte volatile. De asemenea, perechile valutare exotice (cele aparținând unor economii mici și care nu sunt nici perechi majore nici minore)  sau cross cursurile (care nu conțin valuta de referință – dolarul american) sunt caracterizate prin volatilitate mare. 

Un alt fapt demonstrat este că perechile valutare ale căror valute au diferențe mari între ratele dobânzii de referință sunt mai volatile decât perechile valutare cu rate ale dobânzii de referință de același nivel. 

Volatilitatea unei anumite valute depinde de o serie de factori rata dobânzii de referință, rata inflației, politica monetară, stabilitatea geopolitică, balanța comercială.

Volatilitatea este o măsură a riscului și se folosește în principal pentru a estima randamentele dar și pierderile. O volatilitate mare se poate traduce în randamente mari sau pierderi mari. 

 

 

 

Sursa: Admiralmarkets.ro
Foto: Shutterstock

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*