Virusurile – Îngerii întunecați ai evoluției

Imaginea unui embrion uman cu numai opt celule se vede în spatele Joannei Wysocka, profesor de biologie a evoluției la Universitatea Stanford. Wysocka și colegii ei au descoperit că un retrovirus endogen uman – o secvență genetică dobândită în urma unei infecții virale ancestrale – se activează în timpul acestei etape de dezvoltare și produce proteine. Foto: Lennart Nilson, TT/Science Photo Library (embrion); Mark Wossidlo, Universitatea Stanford/Universitatea de Medicină din Viena (blastocist)

Editorialul redactorului șef al National Geographic și National Geographic Traveler, Cătălin Gruia

Să nu mai aud de virusuri! Ducă-se învârtindu-se! Și COVID-ul, și toate celelalte, de la gripă la Ebola, de la pojar la HIV… Ce minunată ar fi viața fără ele!

Mi-am urmat șirul ăsta de gânduri grăbite să iasă în frunte ca păduchele, fără să realizez decât târziu că-i un alai care aplaudă împodobirea cu hainele cele noi ale împăratului…
Cu miliarde de ani în urmă, arborele vieții de pe Pământ s-a împărțit în patru ramuri: Arhee, Bacterii, Eucariote, la care se adaugă dubioasele, misterioasele, ereticele Virusuri. A reteza din Marele Design unul dintre cei patru piloni ar însemna reducerea unei biodiversități uimitoare de junglă amazoniană la cea a unui deșert saharian…

La fel cum conturul coastelor unei insule se schimbă odată cu creșterea nivelului mării, frontiera științei virusurilor continuă să se modifice sub presiunea viguroasă a cercetărilor recente.

Dacă în urmă cu aproape jumătate de secol biologul britanic Peter Medawar descria virusul ca «o veste proastă înfășurată în proteine»”, azi știm că există și virusuri al căror material genetic se poate dovedi benefic gazdei.

Cercetători precum Patrick Forterre, Jean-Michel Claverie sau Gustavo Caetano-Anollés, monștri sacri din avangarda școlilor de gândire din domeniu, cred că virusurile ar fi setul de caractere de bază cu care se scrie diversitatea genetică.

„Virusurile au îmbogățit opțiunile evoluționare ale vietăților celulare din ultimele câteva miliarde de ani, depunând noi materiale genetice în genomurile lor”, scrie jurnalistul David Quammen în articolul de copertă al acestei ediții.

Și suntem doar la primele file ale acestei cărți. Mai puțin de 4.900 de virusuri au fost identificate dintr-un număr de specii estimat a fi cu cel puțin șase zerouri…

Foarte multe dintre virusuri sunt mană cerească pentru evoluție. Fără ele, nici n-am fi existat. Retrovirusurile endogene umane HERV reprezintă aproximativ 8% din genomul nostru. 8% e practic „cimitirul infecțiilor anterioare cu retrovirusuri”, explică Joanna Wysocka de la Facultatea de Medicină a Universității Stanford, și „istoricul infecțiilor noastre anterioare cu retrovirusuri continuă să ne modeleze evoluția, ca specie”.

Un set de gene virale a făcut posibilă placenta, salt fantastic în istoria evoluției din urmă cu 150 de milioane de ani, de la ouă așteptând vulnerabile într-un cuib, la embrioni protejați în corpul mamei în perioada de formare și creștere dinaintea nașterii. Alte gene cooptate de la virusuri au creat în creier mici capsule proteice esențiale în stocarea informației în rețelele neuronale, jucând un rol esențial pentru cunoaștere și memorie. Sau altele reglează sistemele imunitare.

Mimivirus este unul dintre cele mai mari și mai complexe virusuri cunoscute. Cercetătorii speră că studiindu-l atent, vor afla mai multe despre originea și proliferarea virusurilor.
Ilustrație: Markos Kay

Unde găsești revista National Geographic

La punctele de difuzarea a presei din țară, în benzinării, supermarket, Inmedio.

Poți avea ediția de februarie a revistei National Geographic în format digital de aici.

O poți comanda direct acasă sau la birou, prin curier, de aici.

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*