Orașe și soluții

Gravura din imagine apare în Civitates orbis terrarum („Orașele lumii”), un atlas cu hărți urbane publicat în șase volume între 1572 și 1617. Reprezintă Palmanova, un oraș din nord-estul Italiei de azi, înființat în 1593 și construit pe configurația de „fortăreață stelată”, în care zidurile groase erau punctate cu bastioane pentru o mai bună apărare. Foto: Dea, A. Dagli Orti, De Agostini, Getty Images

Editorialul revistei National Geographic, ediția din aprilie 2019

Text: Susan Goldberg

În 1925, arhitectul francez de origine elvețiană Le Corbusier, pionier al modernismului, a propus să se radă toate locuințele, statuile și străzile de pe mai tot malul drept al Senei pariziene. În locul lor, propunea construirea a 18 turnuri de sticlă identice, de circa 200 m înălțime, la 400 m unul de altul, separate de peluze pentru pietoni și șosele suspendate pentru automobile.

Le Corbusier susținea că „iubitorii de antichități” și gânditorii progresivi erau în dezacord cu privire la cum trebuie să trăiască oamenii. Un citat care îi este atribuit nu lasă urmă de îndoială despre partea la care adera: „Progresul se obține prin experimente; hotărârea se va da pe câmpul de bătălie al «noului»”.

Bătălia aceasta se desfășoară de mult, în interiorul și în jurul orașelor, dintre care primul a apărut, se crede, acum circa 6.000 de ani în Irakul de azi. Ne întrebăm cum putem trăi mai bine laolaltă, cum putem coexista. Răspunsurile se schimbă în funcție de nevoia noastră de siguranță, de modele și preferințe și de progresele tehnologice.

Să trăim în zone urbane dense, cu transport public și utilități la care se ajunge pe jos? În suburbii enorme, create de pasiunea noastră pentru mașini? În zgârie-nori precum cei imaginați de Le Corbusier, presărați acum prin car-tierele din China? National Geographic a analizat aceste întrebări tot anul trecut pentru numărul special despre orașe de luna aceasta. Am trimis fotografi și reporteri pe tot globul pentru a docu-menta cum funcționează și cum nu funcționează orașele; din Tokyo – cea mai mare metropolă a planetei, cu peste 37 de milioane de locuitori – până în Bidibidi din Uganda, practic un oraș-instant cu peste un sfert de milion de persoane, format de refugiații sosiți după august 2016.

În parteneriat cu firma de arhitectură SOM, am creat o reprezentare detaliată a orașului viitorului. Și, pentru că suntem National Geographic, am documentat și o vietate urbană care ne urmărește indiferent în ce oraș trăim: șobolanii.

Ce le rezervă viitorul orașelor și acelor două treimi dintre noi care vor trăi în ele până în 2050? În timp ce lucra la articolul nostru „Orașe reimaginate”, autorul Robert Kunzig s-a întâlnit cu Jan Gehl, un designer urban din Copenhaga care, spune Kunzig, este „admirat pentru ideile sale simple”. Să încheiem cu una din ele: Gehl ne sfătuiește să proiectăm orașele cu grijă, pentru că prin ele construim o moștenire. „Să te trezești în fiecare dimineață știind că orașul e ceva mai bun decât ieri – este foarte plăcut când ai copii”, spune Gehl. „Gândiți-vă… copiii voștri vor trăi într-un mediu mai bun, iar nepoții vor crește într-un loc mai bun decât voi. Cred că așa trebuie să fie.”

Sperăm să vă placă acest număr special despre orașe și materialele suplimentare de pe NationalGeographic.com.

Descoperă ediția din aprilie 2019 a revistei National Geographic România

Gravură din Civitates Orbis Terrarum, de Georg Braun și Franz Hogenberg. Foto: Dea, A. Dagli Orti, De Agostini, Getty Images

 

orașe orașe orașe

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*