Oceane și reziduuri

O plasă din largul Hawaiiului a strâns 2.459 de particule de plastic – majoritatea cât un fir de nisip. Plasa a cules și un capac de sticlă (dreapta jos), și un ghem de plasă de pescuit degradată (dreapta sus). Foto: David Liittschwager

Editorialul revistei National Geographic, ediția din mai 2019

Text: Susan Goldberg
Foto: David Liittschwager

Există deșeuri de plastic pe care le putem vedea – sticle, pungi, plase de pescuit și alte obiecte care umplu țărmurile și plutesc în oceane. Și există deșeuri de plastic pe care nu le putem vedea: microplastice degradate de soare, vânt și valuri în bucăți atât de mici, că se văd doar la microscop. Cercetătorii abia încep să le înțeleagă impactul asupra peștilor, asupra lanțului trofic și, în final, asupra noastră.

Pentru articolul despre microplastic – parte a inițiativei #PlanetorPlastic a National Geographic pentru reducerea deșeurilor de plastic –, fotograful David Liittschwager a documentat ubicuitatea plasticului în eșantioane de apă oceanică. Reportajul a purtat-o pe autoarea Laura Parker la un laborator al Administrației Naționale pentru Ocean și Atmosferă, unde oceanograful Jamison Gove și ihtiologul Jonathan Whitney studiază microplasticul din peliculele de apă unde peștii în stadiu larvar își petrec primele zile de viață. În unele asemenea zone există mai mult plastic decât pești. Asta sporește șansele ca peștii proaspăt eclozați să confunde bucățelele de plastic cu hrana. „Cel mai critic moment este acea primă hrănire”, a spus Whitney. „Dacă apucă o bucată de plastic, ar putea fi ultima.”

Peștii care ingerează plastic și supraviețuiesc ridică alte probleme, scrie Parker: „Peștii zburători par să mănânce plastic foarte des. Ei hrănesc peștii mai mari, inclusiv rechini, și sunt prada predilectă a 95% dintre păsările marine hawaiiene. Oare păsările ingerează plasticul odată cu peștii zburători și sunt afectate? Pentru fiecare întrebare la care cercetătorii răspund, spune Gove, apar zece noi”.

Noi nu vedem distrugerea provocată de microplastic la nivelul la care o văd oamenii de știință. Dar vedem clar cum cele circa nouă milioane de tone de deșeuri de plastic care ajung în oceane anual le fac rău țestoaselor, păsărilor marine, balenelor și multor altor specii. Oare nu e suficient ca să ne alăturăm efortului global de a reduce deșeurile de plastic?

Până acum, prin inițiativa #PlanetorPlastic, peste 150.000 de oameni au promis să folosească cu aproape 200 de milioane mai puține obiecte de unică folosință. Aș zice că e un început bun.

Descoperă ediția din mai 2019 a revistei National Geographic România

Pe copertă: Sticla care protejează Mona Lisa, capodopera lui Leonardo da Vinci, expusă la Muzeul Luvru, e curățată de praf după programul de vizitare. Foto: Paolo Woods, Gabriele Galimberti

Citește și

Plouă din cer cu microplastice

Poți opri mareea de plastic. Iată cum.

Cum dregem reciclarea plasticului

Poți contribui la reducerea deșeurilor de plastic luându-ți și tu angajamentul.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*