Ce am învățat

Pe copertă: Vizitatorii admiră maiestuosul ghețar Perito Moreno din Parcul Național Los Glaciares, Argentina. Foto: Marco Bottigelli/Getty

Revista National Geographic Traveler – Editorialul redactorului șef al National Geographic și National Geographic Traveler, Cătălin Gruia

Text: Cătălin Gruia


Nu știu cum a fost la voi, dar parcă niciodată, dar niciodată, de când sunt eu, nu m-am simțit mai singur pe lume ca în 2020. A fost cel mai rău an din viața mea. Mi-a întins la maximum corzile răbdării, cu note stridente pe mai toate portativele vieții: sănătate, familie, profesie, prietenie, călătorii, obișnuințe…

Foto: Costas Dumitrescu

Dar a fost și cel mai bun, pentru că ajungând la fundul sacului, forțat de împrejurări, am învățat într-un an cât în alți 10!

Ca atunci când ți se sparge o țeavă în baie și te trezești dimineața cu apă în toată casa. Chiar dacă problema în sine poate nu-i atât de gravă – apa din covoare n-o fi sfârșitul lumii –, emoțiile negative conexe care îți inundă viața, pierderea sentimentului de control pot fi!

Căci de cele mai multe ori, nu ne fac să suferim atât evenimentele în sine, cât interpretarea lor. Stoicii din Antichitate îmbrățișau provocările vieții ca pe probe de antrenament care te întăresc, te fac mai bun, mai rezistent. Rama lor preferată de încadrat tabloul celor ce ni se întâmplă era cea a acceptării provocărilor zeilor… în care, dacă ești un Toma modern și necredincios ca mine, poți vedea un soi de psihologi behavioriști în halate albe, în genul lui F.B. Skinner, aplecați asupra labirintului nostru șoricesc. Treaba lor e să inventeze tot felul de situații, piedici și provocări cu care să te testeze. Treaba ta e să găsești de fiecare dată soluția, cu calm, atenție și concentrare.

Din bube, mucegaiuri și noroi, cum zice măiastru Arghezi, mi-am distilat o nouă listă de 10 porunci, un soi de Nou Testament pentru 2021.

1. Ai grijă să călărești mereu pe coada de mătură a unui nou proiect. Viața fără proiect se golește de magie, de sens, de bucurii, în gâlgâituri rapide, ca o sticlă de vin trântită neglijent după câteva guri… Proiectul e un gard, e împrejmuirea unei felii de viață însușită, care, deși ridicat artificial de către emisfera cerebrală stângă de dragul vreunei ipoteze de demonstrat/explicitat, prin simplul fapt al împrejmuirii, decupează involuntar o felie de context, un rezervor personal de implicit.

Sensul vieții îl dă de fapt contextul, în cadrul căruia redescoperi relațiile dintre lucruri, re-iei contact cu realitatea din prisma emisferei drepte.

Bucuria sensului se află nu atât în lucrurile în sine, ci ÎNTRE lucruri, în implicit, în metaforă, ca pod de dublă curiozitate între două maluri care se doresc.

2. E OK: Visează acum, vei călători mai târziu.

3. Amintește-ți mereu de revelația de la Delfi, răspunsul pe care ți l-a dat Apollo la întrebarea: De ce am nevoie pentru a fi fericit?
– De nimic anume. Doar să primești și să te bucuri de ceea ce ai.

4. Respectă-te! Bucură-te! Ai încredere în tine!

5. Nu trebuie să fii cel mai bun pentru a fi iubit/în siguranță. Nu trebuie nimic. Nu ai nimic de dovedit. Nu trebuie să fii pe placul nimănui.

6. Eu sunt căpitanul corabiei mele!

7. Îmbrățișează-te necondiționat! Valoarea ta de piață, la cursul zilei, e de peste 100 de milioane $. Atât ar costa să fie produse cu tehnologia de azi toate celulele tale.

8. Acceptare de sine! Atât ai de făcut. Partida e ca și câștigată când ești de partea ta. Cine te va iubi, te va iubi pentru că are nevoie în acel moment de ce ești, fără să te strofoci.

9. Nu! Nu te judeca, nu te condamna, nu te teme, nu te abține, nu te trage la o parte. Nu îți taie nimeni capul dacă mai și greșești. Dă-ți voie să greșești.

10. Atenție la rezistență – din tine sau din celălalt! Dacă eu vreau ceva, și tu nu vrei (sau invers), s-avem de făcut împreună o chestie, vai și amar de ea! Niciun soi de relație dospitoare întru bine comun nu se poate construi împingându-l pe celălalt la deal, forțându-i mâna. Violul, de orice fel, fie el binele părintesc/frățesc/prietenesc etc., cu de-a sila, naște o rezistență cel puțin egală ca intensitate… Da, te pot ajuta, îți pot arăta drumul, dar numai dacă ești la suficientă ananghie cât să mă cocoți pe umerii tăi și să mă porți în spate până ieșim din pădurea întunecată…

Pe copertă: Vizitatorii admiră maiestuosul ghețar Perito Moreno din Parcul Național Los Glaciares, Argentina. Foto: Marco Bottigelli/Getty

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*