Egiptul în alb şi negru

A. W. Cutler/National Geographic Society/Corbis

Egiptul ocupă partea de nord-est a Africii şi Peninsula Sinai din Asia având o suprafaţă de pe un milion km². La nord se învecinează cu Marea Mediterană, la vest cu Libia, în sud cu Sudan, iar la est cu Israel şi Marea Roşie.

Egiptul are o poziţie geografică foarte avantajoasă şi reprezintă un „cap de pod” între marile regiuni ale lumii : Africa, Asia de sud-vest şi Europa de sud. De asemenea, are o poziţie deosebit de favorabilă faţă de căile comerciale maritime de transport, care trec prin Marea Mediterană, iar Canalul Suez care îi aparţine, scurtează cu mai mult de 6.000 de km calea maritimă dinspre Europa înspre bazinul Oceanului Indian.

Exploatarea Canalului Suez aduce importante venituri în bugetul statului, canalul având în acelaşi timp şi deosebită importanţă din punct de vedere strategic.

Din punct de vedere administrativ, Egiptul este împărţit în regiuni, mai importante fiind cele care se suprapun pe unităţile de relief: Valea şi Delta Nilului, Deşertul Estic sau Arab, Deşertul Vestic sau Liban şi Peninsula Sinai.

Egiptul este cea mai populată ţară a Africii având o populaţie de aproximativ 78,5 milioane locuitori. Majoritatea populaţiei este concentrată pe valea Nilului, despre care se spune ca este „un dar al lui Dumnezeu oferit egiptenilor”.

Capitala Egiptului este oraşul Cairo, în traducere din limba arabă, înseamnă „cea învingătoare” cu o populaţie estimată la circa 18 – 20 milioane locuitori, fiind cel mai mare oraş al continentului african. Alte oraşe egiptene mai importante sunt: Alexandria, Sharm el-Sheikh, Luxor, Hurgada, Assuan, Giza.

Cadrul natural se prezintă ca un vast platou deşertic, întrerupt doar de Valea şi Delta Nilului. Deşerturile Libia, Nubia şi Estic au reprezentat bariere de protecţie împotriva invaziilor înconjurătoare.

Cele mai înalte zone se află în sud iar, în nord terenul are o uşoară înclinare spre Marea Mediterană. În Peninsula Sinai se află cel mai înalt vârf al ţării: Jabal Katrina care atinge altitudinea de  2 629 m iar, Depresiunea Quattara, se află sub nivelul mării la – 133 m, reprezentând arealul cu altitudinea cea mai mică din Egipt.

Cea mai mare parte a ţării este reprezentată de regiuni  joase, deşertice, cu excepţia munţilor vechi situaţi în Peninsula Sinai.

O mare parte din Egipt,  este ocupată de Deşertul Sahara („sahar”  în limba arabă însemnând nisip), format din gresie şi calcar unde din loc în loc ies la suprafaţă ape subterane formând oaze.

Din punct de vedere climatic peste 96% din suprafaţa ţării se află în climatul tropical – deşertic şi doar o mică parte, respectiv Delta Nilului şi litoralul Mării Mediterane, are o climă  mediteraneană (subtropicală).

Climatul este foarte uscat deoarece nu există precipitaţii regulate, exceptând ploile modeste cantitativ ce cad pe litoralul mediteranean. Începând cu luna iunie şi până în octombrie Nilul produce inundaţii. Despre el se spune că dacă nu ar fi existat, cu siguranţă că nici Egiptul nu ar fi existat. Iernile sunt blânde din noiembrie până în aprilie iar, verile fierbinţi din mai până în octombrie.

În Cairo, temperaturile pot urca la peste 38˚ C vara şi 5˚ C iarna. Ca în orice climat tropical – deşertic, temperaturile din cursul zilei sunt ridicate, iar nopţile sunt friguroase.

Printre hazardele naturale cu care se confruntă Egiptul se numără secetele periodice, frecventele cutremure de pământ, inundaţiile, alunecările de teren, furtunile puternice şi furtunile de nisip şi praf.

Reţeaua hidrografică este slab dezvoltată. Singura sursa de apă potabilă o reprezintă Nilul.

Solurile din cauza aridităţii sunt  puţin fertile, cele mai fertile fiind solurile aluviale din Valea şi Delta Nilului, iar vegetaţia este foarte sărăcăcioasă.

Dintre resursele naturale menţionam petrolul, gazele naturale exploatate în zona Canalului Suez, Peninsula Sinai şi Sahara, minereu de fier lângă Assuan, mangan în Peninsula Sinai, titan, uraniu, fosfaţi, sare, roci de construcţie…

 

Călător prin lume

Mircea Pelea – profesor de Geografie
Şcoala Gimnazială nr. 16 şi Şcoala Gimnazială nr. 21 „Liviu Rebreanu”, Bucureşti



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*