Locuire de prestigiu la sfârșit de secol XIX în București

Casa Macca, construită în perioada 1891 - 1900.

La sfârșit de secol XIX, Bucureștiul se dezvoltă și își arată puterea culturală și economică.

Călătorii străini asemuiau Bucureștiul cu un sat mai mare: avea grădini mari, casele erau răsfirate și multe aveau inclusiv livezi de pomi fructiferi și plantații de viță-de-vie. După jumătatea secolului al XIX-lea, orașul se modernizează radical și trece prin niște etape foarte violente prin care clădirile vechi sunt demolate ca să apară cele noi ale statului modern: Banca Națională, Palatul Poștelor, Casa Armatei. Toate au fost construite peste foste mănăstiri sau hanuri mănăstirești. Orașul se modernizează și se și îndesește.

Calea Victoriei, așa cum este ea astăzi, mai păstrează acest țesut un pic rarefiat, dar foarte divers. Evoluția în timp a adus și segmente cu caracter diferit. Astfel, între strada Sevastopol și Bulevardul Dacia există încă o zonă rezidențială de prestigiu unde locuiau generali, personalități politice, medici. Aceste locuințe mai deosebite se văd. De la Bulevardul Dacia, încep instituțiile de stat, apoi blocurile moderniste și zona Palatului Regal. Toate sunt legate prin caracterul alveolar, totul se schimbă în stânga, dreapta, peste tot încă sunt clădiri valoaroase care îți fură privirile.

Locuire de prestigiu la sfârșit de secol XIX

Patru imobile din zona strada Sevastopol – Bulevadrul Dacia ilustrează perfect locuirea de prestigiu din Bucureștiul de la sfârșit de secol XIX. Proprietarii acestor case sunt generali, medici sau xxx au în comun cultul pentru frumos și pentru cunoaștere. Ei nu sunt oameni care se ocupă de cercetare în domeniul artei, dar toți sunt pasionați de artă, de frumos și și-au asumat o misiune socială pe care nu o vedem direct. 

O aflăm doar ascultându-le poveștile din care aflăm că și-au lăsat moștenire casele, colecțiile, averile cu scopul de a face bine societății. Ce se întâmpla în acest București istoric nu este deosebit de restul Europei: elitele își asumau funcția de civilizare și de ajutare a societății. 

Cele patru imobile amintite în continuare reprezintă un cadru de viață și ne dau un sentiment de stabilitate, de apartenență la o lume care e așezată și are valori. Chiar dacă proprietarii lor nu mai sunt de mult, noi trebuie să le reconstituim poveștile și valorile, pentru că, înainte de a fi exterminați pur și simplu de regim, ei trăgeau lumea înainte.

În interiorul Palatului Ghica.

Palatul Ghica Victoria, aflat la intersecția străzii Nicolae Iorga cu Calea Victoriei, a fost construit la finalul secolului al XIX-lea, la cererea boierului Constantin Ionaș Grădișteanu. Casa a rămas moștenire surorii sale Maria Grădișteanu, iar prin căsătoria cu Scarlat Ghica, casa primește numele pe care îl poartă și azi. Ca multe imobile din zonă și aceasta a fost naționalizată în ’48, iar ultimul ei proprietar a fost fiul Mariei, Șerban Grigore Ghica. Interiorul eclectic a fost readus la viață și pus în circuitul public începând cu vara lui 2018.

Una dintre camerele Muzeului „George Severeanu”
Colecție de ceramică
Palma stângă a unei mâini de mumie cu amuletă din faianță albastră, din perioada Noului Regat Egiptean (cca. 1350 – 1280)

Dr. George Severeanu (1879 – 1939) a fost unul dintre primii radiologi de la noi și un pasionat colecționar de antichități. Imobilul din strada Henri Coandă, 26, în care a locuit alături de soția sa datează din anul 1860, iar din 2017 este deschis publicului.

Stilul casei este eclectic, iar cea mai mare parte a mobilierului este autentic. În prezent, muzeul este ordonat cronologic și este interactiv: toate informațiile sunt prezentate bilingv pe tablete.

Colecția „Maria şi dr. George Severeanu”, adică obiecte pe care doctorul și soția sa le-au adunat de-a lungul a câteva zeci de ani – vase ceramice antice, sticlărie romană, bijuterii, numismatică, busturi – a fost donată Muzeului Municipiului Bucureşti în anul 1939.

Casa Macca

Casa Macca adăpostește azi birourile Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.

Casa Macca (strada Henri Coandă, nr. 11) a fost ridicată în perioada 1891 – 1900 de familia Elena și Petre Macca și poartă semnătura arhitectului de origine elvețiană, John-Elisee Berthet. Interiorul în stil eclectic abundă de ornamente, embleme și motive florale. Era, la vremea respectivă, unul dintre cele mai impozante imobile din oraș. După moartea celor doi, casa revenea prin testament Casei Școaleor, apoi devenea Muzeul Naţional de Antichităţi și ulterior Institutul De Arheologie „Vasile Pârvan”. Chiar dacă în prezent pereții și decojesc, iar imobilul este într-o stare foarte proastă, se pare că au fost alocate fonduri, iar restaurările vor începe în curând.

Aula Academiei Române

Academia Română (Calea Victoriei, nr. 125) cu 88 membri titulari, 81 membri corespondenţi, 36 membri de onoare din ţară şi 89 membri de onoare din străinătate își are începuturile în anul 1866, când prin decret al Locotenenţei Domneşti se înfiinţează în Bucureşti Societatea Literară Română, cu scopul de a stabili ortografia limbii române, de a elabora şi publica dicţionarul şi gramatica limbii române. În Aula Acedemiei Române se organizează constant simpozioane și dezbateri.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*