Cutia Pandorei

Odinioară un așezământ săsesc înfloritor, satul Alma Vii din comuna Moșna este azi căminul a vreo 300 de oameni. Aici mai locuiește doar un singur etnic sas, Catarina Gligor (deasupra), care s-a lăsat în grija unei familii de români în schimbul casei. Foto: BOGDAN CROITORU

Sașii ardeleni

Partea a III-a: Declinul

Steaua sașilor a început să apună în secolul al XVIII-lea, când n-au reușit săși obțină a 23-a reconfirmare a privilegiilor. În epoca naționalismului, au avut de-a face cu un stăpânitor de tip nou – statul național –, hotărât să-i asimileze cu orice preț.

 

Text: Cătălin Gruia

M-am întors în Reghin, unde arhitectul Klaus Birthler a alcătuit un arbore genealogic al familiei. Cel mai vechi strămoș găsit în documente este Samuel Birthler (1818-1887).  Cam în vremea aceea, Iosif II de Habsburg a deschis Cutia Pandorei pentru sași. Un autocrat iluminist binevoitor, împăratul a emis 6.000 de edicte și 11.000 de legi noi, prin care a încercat, cu rezultate dezastruoase, să reglementeze pe baze raționale fericirea supușilor săi și să-și transforme imperiul-hidră într-un stat modern centralizat. Cu unul dintre aceste edicte a dat Transilvaniei o nouă împărțire administrativă în 11 comitate, desființând autonomiile națiunilor privilegiate. Habsburgii le recunoscuseră sașilor privilegiile odată cu preluarea Transilvaniei prin Diploma Leopoldină (1691).

Deși edictul a fost parțial revocat în anul morții împăratului, istoria sașilor apucase pe un făgaș nou.

Transilvania a fost alipită Ungariei (1867) după instituirea dualismului austro-ungar; românii și sașii au rămas fideli Vienei. Secuii au trecut la represalii: Reghinul și alte câteva sate învecinate au ars. (Acesta e motivul pentru care Klaus nu-și poate găsi rădăcini mai vechi de 1867…)

Pentru sași a început procesul de maghiarizare.

Maghiara a devenit limba oficială (1868), breslele au fost interzise ca anacronice (1872), a fost desființat „teritoriul regal“ al Universității Națiunii Săsești (în 1876, când sașii au piedut o mare parte dintre bunurile comune). Nemulțumirile față de guvernarea maghiară plus războiul vamal dintre România și Austro-Ungaria (1886-1893), care au aruncat într-o criză economică profundă orașele săsești, au generat un val de emigrare: 10% dintre cei 200.000 de sași au plecat în SUA și România.

Procesul de maghiarizare a sașilor a fost înlocuit cu cel de românizare odată cu trecerea Transilvaniei la România. În România Mare de la 1918, sașii ardeleni, împreună cu șvabii din Banat, germanii din Regat, Bucovina și Basarabia, formau cea mai numeroasă comunitate germană din Sud-Estul Europei: 800.000 de oameni. Însă relele din Cutia Pandorei nu au încetat să iasă…

Citeste tot articolul in revista.

 

* extras dintr-un reportaj  apărut în numărul de octombrie 2012 al NG RO.

Citește introducerea la acest reportaj  la http://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9670-creterea-i-descreterea-saiilor-ardeleni

Citește partea I a acestui reportaj http://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9666-tramul-fgduinei

Citește partea II-a a acestui reportaj la http://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9667-piaa-mare-nr-8

Citește editorialul la http://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9665-ans-ratat

Citește datele cheie din istoria sașilor ardeleni la http://www.natgeo.ro/romania/istorie-ro/9669-date-cheie-din-istoria-sailor-ardeleni

Pentru mai multe articole de Cătălin Gruia intră pe http://www.mygeographic.ro/



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*