Avatarurile leului românesc

Strămoșul leului nostru național – care anul acesta a împlinit 145 de ani – este… olandez.

Azi suntem îndrăgostiți de dolar sau de euro. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, talerul olandez a fost atât de popular în spațiul balcanic, încât, pentru români, bulgari sau albanezi, s-a confundat cu însăși noțiunea de monedă. Towenthalerul avea un leu ridicat în două labe pe revers.

Chiar și după ce a ieșit din circulație, pe la 1750, înlocuit de talerii Mariei Tereza și de cei spanioli, leul de argint intrase atât de bine în conștiința publică, încât românii au continuat să calculeze prețurile în acești lei fictivi până în 1867, când aveau să fie emise primele monede naționale, bătute însă de monetării englezești. „Abia în 1870 prima monedă românească, pe care apare denumirea leu, a fost bătută la București“ – spune colecționarul Mircea Manole.

Date-cheie din istoria leului românesc

1860: Românul, apoi romanatul  – moneda națională dorită de domnitorul Alexandru Ioan Cuza – rămâne în stadiul de proiect,  nefiind agreat de otomani.

1867: Carol I semnează actul de naștere al leului românesc – „Legea pentru înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale“.

1870: Prima monedă de 1 leu bătută în România.

1877: Sunt emise primele bancnote românești cu valori de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 de lei.

1880: Ia ființă Banca Națională a României, cu o treime din capital subscris de statul român, restul de investitori particulari.

1915: Prima bancnotă de 1 leu.

1916-1917: Suspendarea convertibilității bancnotelor românești; țara – sufocată de cheltuielile de război; emisiuni BNR fără acoperire; megainflație.

1917-1918: Leul și Bucureștiul cad în mâinile nemților. BGR, o bancă cu capital german, emite lei germani, cu care Wehrmachtul își plătește aprovizionarea  din România ocupată.

1917: Ministerul de Finanțe, refugiat la Iași, emite cea mai mică bancnotă din lume. Hârtia de 10 bani, cu efigia Regelui Ferdinand, e cât un timbru: 2,7 x 3,8 cm.

1919: România tipărește bani pe bandă rulantă ca să-și acopere deficitul și să înlocuiască banii străini rămași în circulație. Leul se prăbușește. În 1922, o pâine ajunge de 22 de ori mai scumpă decât la începutul războiului.

1920-1921: Banii străini care circulă pe teritoriul României – coroana austro-ungară, rublele Romanov și Lwow, leii BGR – sunt retrași din circulație.

1929: Bancnotele BNR redevin convertibile în aur. Leul reprezenta 10 miligrame de aur cu titlul 9/10; prețul unui kg de aur fin – 111.111,11 lei.

1929-1933: Marea criză economică. Ani negri pentru leu. Nivelul de trai scade dramatic. Valuri de reduceri salariale: 10-23% în 1930, 15% în 1932, 10% în 1933.

Sept. 1940-ian. 1941: Bancnotele statului național legionar.

1940-1945: Penurie de alimente. Escaladarea prețurilor. Salariul mediu al unui funcționar public (350.000 de lei) valorează cât 50 de litri de lapte. În timpul victoriilor armatelor germane în Est, cursul dolarului la București e foarte scăzut (1 USD = 56,9 lei în iunie 1942); în iunie 1944 ajunge la 169,9 lei.

1944: Armata Roșie tipărește leii sovietici pentru a-și asigura aprovizionarea pe perioada trecerii prin România.

1947: Bancnota cu cea mai mare valoare scriptică din istoria BNR: cinci milioane de lei; marea stabilizare comunistă: BNR introduce leul nou, ce valorează 20.000 de lei vechi. Agricultorii pot preschimba maximum 5 milioane de lei vechi, salariații sau pensionarii: 3 milioane. Întreprinderile particulare pot schimba doar valoarea salariilor pentru luna iulie, cele comerciale – nimic, pentru a fi obligate să-și pună în vânzare stocurile. Din cele 48,5 miliarde de lei vechi aflați în circulație au fost schimbați cam jumătate.

1949: Primul leu comunist.

1952: O nouă lege monetară; noul leu proletar celebrează pe verso triumful industrializării și mecanizarea agriculturii; pe față etalează revoluționari ca Tudor Vladimirescu (25 de lei) sau Nicolae Bălcescu (100 de lei). Raportul de bază pentru recalculare e de 20 de lei vechi pentru 1 leu nou.

1955-1963: Crește substanțial producția industrială și agricolă. Scad prețurile la bunurile de consum (între 4% și 25%) datorită abundenței mărfurilor din magazine și piețe.

1974-1975: Majorări salariale, eșalonate pe ramuri și activități economice. Noi creșteri de venituri în perioada 1977-1980.

1979-1980: Creșteri succesive de prețuri, pentru „rentabilizarea unor bunuri de consum alimentare“. Comuniștii investesc în industrie, ignorând producția bunurilor de consum.

1982: 500 de lei – prima monedă de aur bătută de comuniști,  în SUA.

Anii ’80:  Se generalizează în România o „cultură a penuriei“. Oamenii se zbat să supraviețuiască.

1991: BNR lansează prima emisiune postcomunistă de bancnote, dedicată lui Constantin Brâncuși. În anii următori, pe noile bancnote sunt figurate personalități ale culturii române: de la Mihai Eminescu (1.000 de lei în 1991, 1993, 1998; 500 de lei în 2005), la  I. L. Caragiale (1.000.000 de lei în 2003, 100 de lei în 2005).

1992: Primul leu postrevoluționar.

1999: Cu bancnota de 2.000 de lei (dedicată eclipsei totale de Soare), emisă pe suport de plastic, România e prima țară din Europa care folosește bani din plastic.

2005: Denominarea leului. Emisiunile de bancnote de hârtie sunt înlocuite progresiv de bancnote din polimer.

2007: 1 leu Eliade; prima monedă comemorativă de 1 leu emisă de BNR.

2012: Leul românesc împlinește 145 de ani.

 

Foto: Imagini obținute prin amabilitatea d-lui Mircea Manole;  Zimbrul Carpatin.

*Articol aparut in NG Ro iulie 2012.

Text: Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*