Neamuri țigănești

O familie din neamul cărămidarilor pozează la locul de muncă. Foto: Bogdan Croitoru

De ce și în ce fel sunt romii împărțiți în neamuri.

 

Text: Catalin Gruia

În ultimele  decenii, tot mai mulți țigani și-au uitat sau au ajuns să ignore tribul de care aparțin. O treime dintre romii care trăiesc în  România nu se mai definesc ca membri ai unor neamuri anume –arăta o cercetare din 1992 coordonată de sociologii Elena Zamfir și Cătălin Zamfir. Unele neamuri – cum sunt netoții sau ciurarii – au dispărut aproape complet. Cei mai mulți dintre cei care încă se consideră parte dintr-un neam sunt: vătrașii (13,8%), căldărarii (5,9%), rudarii (4,5%), spoitorii (3,7%), mătăsarii (3,2%), ursarii (2,7%), cărămidarii (1,5%), gaborii (1,4%), florarii (1,2%).

Cum în India străveche profesia era de regulă moștenită și practicată în familie – secretele meseriei fiind transmise din tată în fiu –, majoritatea neamurilor de romi s-au constituit, unele începând chiar din vremea migrației spre Europa, în jurul diverselor îndeletniciri cu care țiganii își câștigau traiul. „Neamurile de romi reprezintă o europenizare a vechii organizări informale din vechea Indie, prin trecerea în prim-plan a corporațiilor meseriașilor indieni, care au înlocuit vechile canoane și precepte ale castelor, devenite anacronice și inoperante social“ – spune dr. Vasile Burtea, sociolog specializat în relații interetnice și minorități.

 

Câteva neamuri țigănești din România și specificul lor

Fierarii

Ocupație: Confecționarea de unelte și obiecte din fier.

Istoric: Au deținut monopolul prelucrării fierului în tot Evul Mediu românesc. În secolul al XX-lea,  mulți au devenit agricultori sau muncitori în industrie. După ’89, puținii fierari rămași la sate lucrează iar căruțe și unelte.

Specific: Au fost țigani înstăriți, printre primii sedentarizați, dar și printre primii care și-au pierdut limba.

 

Spoitorii

Ocupație: Spoirea (cositorirea) de vase; cerșitul.

Istoric: După colectivizare, cei mai mulți au devenit agricultori.

Specific: Sunt urmașii romilor veniți din Turcia. Erau printre cei mai săraci țigani; călătoreau în căruțe cu coviltir, trase de bivolițe.

 

Cocalarii

Ocupație: Fabricau obiecte din oase de animale (piepteni, mânere, ornamente etc.)

Istoric: După ce, odată cu industrializarea, produsele lor n-au mai avut căutare, cocalarii au devenit în special gunoieri sau negustori de fulgi și vase de bucătărie.

Specific: Cocalarii sunt urmașii prelucrătorilor de fildeș din India.

 

Căldărarii:

Ocupație: Confecționarea de căldări, tigăi, oale, alambicuri, pahare etc. din tablă de aramă și, mai nou, din aluminiu.

Istoric: De la începuturi au trăit în corturi, călătorind în căruțe colorate. Mulți și-au păstrat stilul tradițional de viață până foarte recent. Au fost sedentarizați ultimii.

Specific: La căldărari se păstrează poziția de bulibașă (șef) și practica judecării (kris) de către bătrâni ai comunității.

 

 

Rudarii

Ocupație: Căutarea și prelucrarea aurului, a lemnului de esență moale și culesul fructelor de pădure.

Istoric: De pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când găsirea aurului a devenit tot mai anevoioasă, rudarii s-au dedicat tot mai mult prelucrării lemnului.

Specific: Rudarii sunt descendenții vechilor aurari indieni; sunt cunoscuți și sub denumirile de băieși, lingurari, blidari.

 

Vătrașii:

Ocupație: Diverse munci pe lângă curțile boierești sau mănăstiri; agricultura.

Istoric: Țiganii de „vatră“ au fost legați de pământ  dinainte de  dezrobire și de reforma agrară din 1864. La câteva decenii după legile de emancipare, noțiunea de vătraș a devenit sinonimă cu sedentarismul. Mulți țigani fără meserie și fără lot au intrat atunci în familia vătrașilor.

Specific: Romii „de vatră“ și-au pierdut primii modul de viață tradițional și limba. Vătrașii sunt neamul cel mai asimilat de populația majoritară.

 

Lăutarii

Ocupație: Muzica.

Istoric: Lăutarii sunt un neam desprins din vătrași pe la mijlocul secolului al XX-lea.

Specific: Lăutarii din mediul rural cântau la sărbători și erau agricultori zi de zi. La oraș, erau mai specializați și trăiau mai ușor. Unii dintre cei mai talentați au ajuns artiști consacrați.

 

Florarii

Ocupație: Comerțul cu flori.

Istoric: Sunt un neam relativ nou, care a apărut în perioada interbelică.

Specific: Sunt cea mai omogenă categorie de romi, relativ bogată.

 

Ursari

Ocupație: Dresau urși.

Istoric: Strămoșii lor au fost magicieni, dresori, saltimbanci etc. În Evul Mediu, ursarii colindau satele și orașele cu ursul, câștigându-și traiul. După ce meșteșugul a dispărut, la începutul secolului trecut, ursarii au învățat din meseriile altor neamuri.

Specific: După sedentarizare, s-au așezat în grupuri relativ compacte, păstrându-și limba și tradițiile.

 

Gaborii

Ocupație: Comerț, tinichigerie, profesii moderne.

Istoric: Sunt romi ardeleni, care și-au luat numele după proprietarul moșiei unde au lucrat.

Specific: Nu au o meserie anume.

 

 

Geambașii

Ocupație: Comerțul cu cai.

Istoric: Deși aproape dispărut, neamul lor a înregistrat un ușor reviriment în ultimii 15 ani prin județele Arad, Brașov sau Brăila.

Specific: Erau specialiști în „întinerirea“ și vindecarea cailor.

 

Argintari

Ocupație: Confecționarea de podoabe din aur și argint.

Istoric: Excelenți meseriași, au reprezentat o elită a neamurilor țigănești. În prezent mai sunt foarte puțini în Teleorman, București, Ialomița și Tulcea.

Specific: În cadrul comunității se practică încă judecata și căsătoria tradiționale.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*