Pagină de istorie

O ediţie de colecţie – Ai ratat-o anul trecut? Caut-o acum la chioşcuri. Un volum care merită păstrat peste ani în amintirea unui eveniment care a schimbat chipul României

Copiii învaţă la istorie mai multe despre revoluţia de la 1848 decât despre cea din 1989. Deşi există o literatură bogată legată de evenimentele care au schimbat destinul României, totuşi persistă multe confuzii care le alterează percepţia. La aceasta contribuie perpetuarea misterelor revoluţiei, unele transformate în adevărate mituri: au fost revoluţionarii figuranţi într-o piesă regizată la Malta sau la Moscova? A fost nevoie de scântei aruncate de agenţi KGB, CIA, iredentişti maghiari, pentru ca mămăliga românească să explodeze?

Cine a tras înainte de 22 şi mai ales după? Unde s-au volatilizat teroriştii?

Care a fost rolul lui Ion Iliescu şi al persoanelor care au umplut vidul de putere în desfăşurarea evenimentelor politice, şi în escamotarea ulterioară a vinovăţiilor de la revoluţie?

Pentru unii analişti şi autori, misterele menţionate nu mai există de mult. Dosarele Revoluţiei cuprind zeci de mii de documente,

declaraţii de la martori, victime, revoluţionari, învinuiţi. Pe baza lor s-au putut trage concluzii fără echivoc, s-au alcătuit rechizitorii şi s-au pronunţat sentinţe. În cea mai mare parte, condamnaţii au scăpat repede de executare, începând cu membrii CPEx, care au girat deciziile criminale ale lui Ceauşescu în zilele de 17-21 decembrie, militarii, miliţienii şi securiştii care au tras fără şovăire în demonstranţii neînarmaţi, comandanţii militari care, din incompetenţă sau rea intenţie, au dat ordine

cu urmări tragice. Cei mai mulţi au beneficiat de reduceri sau suspendări ale executării pedepsei, amnistii, prescrierea faptelor, eliberări pe motive medicale, şi acest lucru nu mai constituie un mister.

Considerând că imaginile reprezintă un bun mijloc de rememorare a însângeratelor zile din decembrie 1989, National Geographic vă oferă o selecţie de fotografii. Cele realizate în primele zile, până la căderea dictaturii, sunt, desigur, mult mai rare, căci regimul comunist nu dorea să existe mărturii ale represiunii. Fotografii riscau să fi e reţinuţi, poate împuşcaţi. (Andrei Iliescu, colaborator al revistei noastre ne-a spus cum a fost aruncat într-o dubă în timp ce fotografia pe 21 la Hotelul Intercontinental şi dus la închisoarea Jilava, unde a fost bătut, iar aparatul şi filmele i-au fost distruse). Dar prin aceasta cu atât mai relevante şi mai preţioase sunt aceste mărturii. Rugăm cititorii să fi e indulgenţi faţă de calitatea lor: sunt imagini neclare, mişcate, prost încadrate şi prost expuse, adică au toate defectele posibile, dar au şi calitatea esenţială, de document autentic. Cele mai multe crime nu sunt documentate fotografic, ele s-au petrecut la adăpostul întunericului. După fuga dictatorului şi victoria Revoluţiei, s-au realizat cu mult mai multe fotografii, care surprind entuziasmul mulţimii, noua putere la lucru, luptele contra fantomaticilor terorişti şi numeroasele victime ale haosului şi diversiunilor. A fost un festin de subiecte de care au uzat şi

uneori abuzat mulţi jurnalişti străini. Canonadele dezlănţuite, ostaşi şi civili alergând prin fumul incendiilor, formidabila desfăşurare de tancuri şi blindate din centrul Capitalei, au ţinut câteva zile capul de afi ş al ştirilor din lumea întreagă. Unele fotografii trădează pasiunea românilor de a poza în drama mediatizată a revoluţiei.

Piaţa CC ocupată de mulţime pe 22 decembrie 1989. Foto Andrei Pandele



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*