Ţărmuri în retragere

Aceste stânci de la 2 Mai erau în 1999 decor pentru clipuri video. Acum aproape au dispărut. Foto Cristian Lascu

Pendulul transgresiunilor şi regresiunilor există de când apele au acoperit planeta.

Cortina mărilor se trage peste peisajele şi speciile unei epoci, apoi se ridică din nou, dezvăluind alte decoruri, cu alte personaje. Coralii ce înfloreau în  mările jurasice pot fi întâlniţi acum în poteca din creasta Pietrii Craiului, peştii din marea Oligocenului stau presaţi între filele de gresie ale Dealului Pietricica, din Neamţ. În Miocen, marea s-a retras atât de mult, încât Dobrogea era cu 200 de kilometri mai lată, iar pe fundul fostei mări s-au instalat câmpuri aride, cutreierate de cămile. Apele au luat  apoi din nou în stăpânire o parte din Dobrogea. Acum vreo 2.600 de ani, corăbiile ce străbăteau Euxinul acostau în înfloritorul port Histria, aflat acum pe uscat. Dar faptul că lucrurile se petrec astfel de când lumea  reprezintă o consolare modestă în comparaţie cu problemele provocate de invazia mării. De la an la an, digurile de pe litoral sunt tot mai hărtănite,  porţiuni din faleză dispar, unor vile ilustre,  precum cea a regizorului Sergiu Nicolaescu, începe să le fugă pământul de sub picioare. În prezent, ţărmurile Mării Negre se tot retrag. Bunicii noştri aveau la Mamaia mai puţine hoteluri,  dar o plajă cu 100 de metri mai lată. Oceanografii români ne spun că în ultimii 25 de ani ţărmul a cedat mării în sectorul Eforie între 10-20 de metri şi cam 15 metri în sectorul  Mangalia-Saturn. Iar când Atlanticul va clipoci la gleznele Statuii Libertăţii,  Constanţa va fi fost de mult sub ape. Şi iată partea plină a paharului: fără investiţii, Bucureştiul va deveni în sfârşit port la Marea Neagră.

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*