Terenuri Agricole cu Înaltă Valoare Naturală

Peisaj mozaicat în Târnava Mare. Copyright Bob Gibbons

Ce valoare neștiută au micile ferme de subzistență și parcelele inegale ale bunicilor. Cum pot deveni surse de prosperitate fără a fi distruse.

Terenuri Agricole cu Înaltă Valoare Naturală în România

România are printre cele mai extinse și mai bine conservate terenuri cu Înaltă Valoare Naturală (HNV) din Europa. Ce sunt ele?  Sunt ferme, sau peisaje agricole compuse din mai multe ferme, unde practicile agricole sunt în balanță cu natura.

Aceste peisaje sunt formate dintr-un mozaic de habitate, de la zone împădurite, cu arbuști, pășuni, terenuri arabile, elemente de conectare (garduri vii, margini de câmpuri, arbori izolați) care permit ca păsări, animale, insecte și plante să mențină populații viabile și variate genetic.

Zonele agricole HNV reprezintă peste 30% din totalul suprafeței agricole din România: 5 milioane ha, asociate cu ferme de mici dimensiuni (semi-subzistență), de obicei familiale, în zonele colinare din interiorul și la exteriorul arcului carpatic.

Cum au apărut aceste peisaje?

Potrivit Dr. Laszlo Rakosy, biolog la UBB Cluj, ele „sunt rezultatul unor factori climatici, geografici și sociali, … rezultatul activității locuitorilor care timp de sute de ani au folosit coasa, au pășunat turmele intr-un numar rezonabil, cât a fost necesar pentru subzistență.”

Cu alte cuvinte, terenurile agricole HNV, recunoscute de Europa, recompensate prin subvenții generoase, (în jur de 10 euro la hectare) sunt de fapt zone muntoase și de deal în care –a practicat mult-hulita agricultură de subzistență, considerată neviabilă economic.

Zonele HNV din România și zonele-pilot din proiectul WWF, Adept, Propark - „Dezvoltare rurală și terenuri HNV în România”

Și e bine că le avem?

„E greu pentru oameni care trăiesc în sărăcie să vadă o valoare reală în aceste zone”, spune Clunie Keenleyside, de la Institute for European Environmental Policy. Însă lista beneficiilor acestor terenuri este lungă:

  • Locuri de muncă și vitalitate rurală
  • Securitate alimentară (hrana e produsă durabil, nu epuizează solul și resursele de apă, asigură populații sănătoase de albine, precum și o mai mare diversitate de produse, mai flexibile la schimbările de mediu)
  • Producție agricolă (Conform eurostat 2011, randamentul micilor ferme, măsurat ca diferența între valoare produselor și costuri, e dublu decât al celor mari)
  • Hrană diversificată, nutritivă și gustoasă
  • Soluri sănătoase care captează cantități mari de carbon
  • Populații sănătoase de prădători naturali care asigură sănătatea speciilor
  • Patrimoniu bogat de tradiții și obiceiuri culinare și agricole – resursă pentru turism

 

Zonele HNV merită sprijin nu numai pentru conservarea diversității naturale pe care o întrețin, diversitate ce asigură echilibrul ecologic, reziliență la schimbările climatice și hrană nutritivă, dar și pentru productivitatea lor economică și agricolă ce asigură traiul multor comunități de fermieri. Sprijinul oferit acestor zone contribuie la prosperitatea comunităților locale, prin deschiderea de oportunități pentru diversificarea activității economice, cum ar fi dezvoltarea ofertelor de turism rural și a afacerilor bazate pe produse de calitate și sănătoase.

Un proiect cu finanțare elvețiană derulat timp de 3 ani în România  („Dezvoltare rurală și terenuri agricole cu înaltă valoare naturală în România”) a angrenat comunități din șase zone ale României unde se află asemenea terenuri agricole HNV, încercând să impulsioneze utilizarea sustenabilă a tuturor acestor resurse. La finalul proiectului, care a implicat organizațiile WWF, Propark, Adept, și Agridea din Elveția, rezultatele au vizat:

Instruirea fermierilor

Un program complex de instruire a mobilizat un număr de facilitatori locali, care au petrecut un an și jumătate pe teren încercând prin metode adaptate de la o comunitate la alta, să ajute oamenii să  înțeleagă și să valorifice cât mai bine potențialul terenurilor HNV. Proiectul a urmărit șă să dezvolte capacitatea unor organizații deja active în zonele în care s-a desfășurat – mai exact Zarandul, dintre Arad și Hunedoara, Târnava Mică și Târnava Mare, din Podișul Târnavelor, Pogany-havas, de la Valea Ciucului până la Bacău, Valea Barcăului, din N-V Transilvaniei și Mara-Cosău-Creasta Cocoșului din Maramureș.

– Asistență pentru marketing

Foarte aplicat de la caz la caz, proiectul a oferit de la analiza sistemică a problemelor la ajutoare concrete: mașini de vidat, camere frigorifice, mașini de feliat, microbuze, identitate vizuală, sprijin în crearea sau întărirea rețelelor de distribuție și cursuri de marketing pentru țărani.

Monia Martini, manager de proiect pentru Green Economy la WWF România, s-a ocupat de această componentă: „Nu totdeauna oamenilor le e clar cum se crează prețurile acestor produse, nu știu să integreze toate costurile în preț și se tem că dacă prețul e mare nu se va vinde”, a povestit Martini.

Răspunsul este într-o politcă de marketing mai eficientă. Potrivit Eurobarometrului din 2013, consumatorii din România vor produse naturale și cu impact asupa mediului, pentru că a apaărut și se dezvoltă o dorință de a contribui, însă există nesiguranță pentru că informațiile despre produse nu sunt clare și pentru că o multțime de produse industriale folosesc acum în brandul lor cuvinte care trimit la natural/tradițional.

Echipa proiectului s-a gândit să vină în ajutorul micilor producători cu un brand umbrelă, care să scoată produsele din conul de umbră. „Brandul ar fi ca un sistem de certificare – produsele nu ar mai fi invizibile, ar căpăta valoare pe piață și ar fi și o clarificare pentru consumator, care ar ști că astfel contribuie la economia locală și la conservarea naturii”, a spus Martini.

Cum pot deveni terenurile agricole cu înaltă valoare naturală un succes?

Toți participanții la proiect văd o singură explicație pentru lipsa de vizibilitate și profitabilitate: incapacitatea de a lucra împreună. Fie că rezistența la cooperativizare e pusă pe seama traumelor comunismului, fie că e considerată ca un dat cultural mai vechi (individualism, capra vecinului), lipsa de apetit pentru a pune terenurile laolaltă, pentru un mai bun rezultat economic și o mai bună reprezentare pe  piață a fost evidentă.

Proiectul susținut de elvețieni a dovedit totuși că lucrurile se pot pune în mișcare. Potrivit Ancăi Barbu, reprezentant al comunităților, localnic și facilitator comunitar pentru Asociația Zarand, în zona ei s-a creat un centru multifuncțional care colectează lapte și o line de îmbuteliere pentru miere, s-a reconstruit o moară de apă, unde acum localnicii își fac făina și mălaiul și un cuptor pentru poame uscate la fum, s-a reînviat meșteșugul țesutului, cu tot mai multe războaie tradiționale repuse în funcțiune. La peisaj s-a adăugat componenta culturală locală, fie că e vorba de bisericile de lemn pictate din sec. XIX ori sălașele tradiționale ale păstorilor, fie de reactivarea șezătorilor și a artiștilor populari. „I-am dus pe la târguri și au avut foarte mare succes. Am vrut să le arătăm și lor că nu stau într-o zonă uitată de lume, ci într-una cu mare valoare”.

Pentru mai mult, ar fi necesare și politici mai coerente de susținere a economiilor locale, de promovare la nivel național și de scheme de sprijin care să replice acest prim proiect dedicat HNV în România.

„Sunteți foarte romantici, dar vă rog, concentrați-vă și faceți ceva” a fost îndemnul lui Iman Boot, expert al Direcției Generale Agricultură și dezvoltare Rurală a Comisiei Europene.

Mai dur, dar și dornic să inspire, fondatorul mișcării internaționale Slow Food, Carlo Petrini a trasat pașii necesari pentru a salva avuția HNV: „Dincolo de ceapă sau de un borcan de miere care costă o anumită sumă, este vorba de teritorii, de mediu, de oameni, de „savoire faire”, de patrimoniu păstrat și transmis de-a lungul a foarte multe generații. Asta e valoarea. Aveți valoare și nu o valorificați! Doar așa îi veți convinge pe țărani să rămână acolo unde sunt, să facă ce știu ei mai bine. Ei trebuie susținuți, promovați. Trebuie să reînvățați să mâncați românește, să fiți mândri de fiecare produs corect pe care îl aveți. Să faceți educație în școli, la nivel guvernamental, la nivel de societate civilă. Trebuie să reconstituiți acest țesut care face parte din voi!”

− Domnica Macri



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*