Carasuhat-Mahmudia – Deltă la viitor

© WWF/Cristian Mititelu-Răileanu

De Ziua Pământului, 1.000 de hectare de teren agricol desecat și degradat au fost redate naturii la Mahmudia, pe Brațul Sf. Gheorghe, după 7 ani de eforturi ale Consiliului Local, Rezervației Biosferei Delta Dunării și WWF România.

„Luci! Mai pune două aici și bate-le”. Mai mult prin semne, șeful lucrărilor îi explică excavatoristului că vrea să acopere cele două tuburi de beton cu pământ înainte de a înlătura ultima porțiune de mal care le mai ține separate de canalul Sfântul Gheorghe, brațul cel mai sudic al Dunării în Deltă.

Luci execută un dans grațios, rotindu-se fără ezitări și mângăind pământul cu fundul cupei. Când îl apasă mai tare, noi, privitorii, simțim vibrația sub tălpi. E captivant să urmărești geografia în formare. Sunt ultimii metri cubi de sol mutați din loc într-o lucrare care durează de doi ani și a deplasat două milioane de metri cubi de sol.

Între Sf. Gheorghe și noul canal din Carasuhat, două tuburi de beton vor asigura inundarea controlată. Foto: Domnica Macri

Ne aflăm peste brațul Sf. Gheorghe de comuna Mahmudia, aflată pe cale să-și recupereze o porțiune din delta pierdută, și e 22 aprilie, Ziua Pământului.

„Vrem să redăm Mahmudiei ceea ce i s-a furat pe vremea comunismului – și sperăm să creăm și o oportunitate de dezvoltare economică”, spune primărița Gherghina Vrămuleț. Povestește că terenul desecat de comuniști pentru agricultură, iar acum urmează să fie inundat, a fost preluat după revoluție ca pășune comunală și pe el mai creșteau doar scaieți.

Cuprind și eu cu ochii incinta numită Carasuhat (pe turcește, „mlaștina neagră”), ca să văd unde va crește viitoarea micro-deltă. Deocamdată, digul cel nou, care îi va feri pe concesionarii din vecini de ape, se întinde pământiu în stânga mea, până spre o pădure de sălcii, dincolo de care știu că trece următorul canal funcțional din Deltă. O pășune cu iarbă scundă din dreapta va deveni inundabilă, lăsând la viituri doar dâmburi de uscat pe care se vor adăposti animalele. După ea, se vede zona de stufăriș, iar în prim plan o linie de înaltă tensiune cu stâlpi telescopici, specială pentru zone umede. De-a lungul Dunării, pe o porțiune tot inundabilă, o plantație de sălcii și plopi veche de vreo zece ani.

Un stâlp electric special proiectat pentru zone umede transportă curantul prin incinta Carasuhat. Pășunea din imagine va fi inundată la viituri, devenit parte a noii zone umede. Foto: Domnica Macri

Inițial, comunitatea a dorit să renatureze toată incinta desecată, de 3.000 de hectare, și a scris un proiect, a cărui aprobare s-a lovit de o serie de concesiuni. În final, cu ajutorul WWF România, s-a rescris proiectul doar pentru cele 924 de hectare aflate în gestiunea consiliului local.

„În sat 90% sunt pentru, 10% sunt contra – spune primărița. Cei din urmă, fie că sunt crescători de animale, fie au concesiuni învecinate. Eu sunt născută și crescută în localitate și am apucat perioada când mergeam cu barca pe baltă, recoltam fân, țineam vaci, vreo 10-15 oi… Era și o cherhana acolo, și vreo 200-300 de pescari”.

Cu 3 milioane de lei/euro – fonduri europene (Programul Operațional de Mediu, Fondul European de Dezvoltare Regională) – echipele tehnice au întocmit documentația, au proiectat renaturarea, au adâncit 28 de kilometri de canale colmatate, au săpat aproape un kilometru de canal de legătură, au ridicat, modernizat sau supra-înălțat 26.000 de metri de dig și se pregătesc să preia 80 de milioane de metri cubi de apă din unda de viitură.

Canalele vor permite un acces mai rapid la zona de pescuit de la Maliuc-Corcova, de unde circa 40 de pescari localnici încă își câștigă zilele (o jumătate de oră de drum în loc de 2 ore). Când Dunărea crește, mare parte din actuala pășune se va inunda, lăsând solul fertil după retragere. În depresiuni, și în canalele săpate de șuvoaiele de apă în retragere (japșe), luciul de apă se va menține, încurajând vegetație de baltă și zone de sălbăticie (18 habitate de interes comunitar). Aici biodiversitatea va înflori și localnicii vor avea acces la resurse precum peștele, papura și pășunile de calitate.

Poate cel mai mult vor avea de câștigat din noua bucățică de deltă operatorii de turism – hoteluri, pensiuni și alte servicii, care vor avea și vor putea oferi oaspeților acel acces rapid la o zonă umedă care le-a fost refuzat timp de decenii oamenilor de aici.

Viziunea de dezvoltare pentru Incinta Carasuhat - Mahmudia. Grafica: WWF România

Doar vreo 6 din cei 2.940 de locuitori ai Mahmudiei contemplau de pe malul opus lucrările de inaugurare a canalului. Părerile sunt împărțite în comunitate, mi-au spus cei șase. Ei personal erau bucuroși că se vor putea duce la baltă, să dea la undiță, sau cu familia. Unul singur era supărat: se temea că apele mari o să înece animalele aflate la păscut.

„E foarte important ca toți factorii cu interes în zonă să înțeleagă importanța zonei și să încerce o gestionare armonizată, că doar așa toată lumea o să aibă câștig”, a spus Guvernatorul Rezervației Deltei Dunării, Grigore Baboianu.  El a explicat că nu este suficient ca zona să redevină fertilă, ci că e nevoie de o colaborare foarte bună între administratorii resurselor și toți utilizatorii – un plan de gestiune local, care să fie integrat în planul de management al ariei protejate. El ar trebui să prevadă drepturi egale la pășunat și la pescuit, calibrate pentru cele circa 40 kg de pește la hectar produse de o astfel de zonă. „Resursele nu sunt inepuizabile, ci sensibile, și orice deviere de la capacitatea de suport este garanția unui eșec. E folosofia pe care trebuie să o înțelegem, aici – la scară mică și la nivelul Deltei – la scară mare”, a conchis Baboianu.

Guvernatorul Deltei a salutat acest „proiect de sulflet” al administrației rezervației și al său personal ca pe „unul din cele două realizate la inițiativa comunității locale”, descriindu-l ca pe o posibilă zonă de recreere interesantă și o ofertă generoasă pentru vizitatori.

Și Orieta Hulea, directorul WWF, contează pe faptul că în comunitate se vor derula anumite tipuri de afaceri care să le crească bunăstarea, și care să dea valoare adăugată accesului mai bun la resurse.„Ne dorim ca acest proiect să fie un model, pentru că acum discutăm proiecte similare în Lunca Dunării  (Chirnogi-Căscioarele din Călărași, zona Costinu-Greaca din Giurgiu), în care schimbarea folosinței unor zone să genereze beneficii nu doar pentru natură, ci și pentru comunități”, a spus ea.

Video: Desecare vs. renaturare. Cum funcționează zonele umede și ce servicii de ecosistem oferă, explică o animație WWF.

Nu în ultimul rând, amintește managerul local al proiectului, inimosul Gheorghe Demidov, uriașa documentație și expertiză acumulată de proiect din 2009 până în 2016 va fi pusă la dispoziția publicului și cercetătorilor.

Cu câteva manevre măiestre, Luci, cu șenilele avansate periculos pe marginea de pământ, intră cu dinții în mal și mușcă de câteva ori. Un firicel de Dunăre își face loc în căușul rămas, iar din cupă picură noroi. Încă o mușcătură și apa pătrunde prin tuburi, umplând controlat noul canal. La capătul celălalt al conductei, Viorel Lascu, secretar de stat din Ministerul Mediului, dar nedezmințit speolog, stă cu capul în deschizătură, așteptând să imortalizeze momentul într-o fotografie.

Dunărea umple încet noul canal din incinta Carasuhat, Mahmudia. Acesta va fi complet deschis după ce nivelul apei va fi egalizat cu cel din braț. Foto: Domnica Macri Un prim reprezentant al biodiversității a trecut din Dunăre în incinta Carasuhat, în curs de renaturare. Foto: Domnica Macri

Agricultura centralizată a mai cedat 1.000 de hectare. Urmează ca natura să-și facă în următori ani datoria.

–        Domnica Macri

Citește și articolul Renaturarea Luncii Dunării- o soluție?, apărut în revista National Geographic România din decembrie 2015.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*