Reîntoarcerea zimbrilor

Reîntoarcerea zimbrilor
Zimbrii mănâncă iarbă, mărăcini, puieți și arbuști și contribuie la fertilizarea pajiștilor, bătătorindu-le, răscolind nisipul și noroiul. „Ei mențin echilibrul dintre zonele împădurite și zonele deschise cu pășuni și poieni“, explică biologul Răzvan Deju/ Foto: Cosmin Bumbuț

După 150 de ani de când a dispărut din România, zimbrul se reîntoarce în Pădurile Neamțului.

Text: Elena Stancu

Zimbrul din fața mea e masiv și amenințător, dar se mișcă cu o lentoare aproape grațioasă, apucă iarba ruginie cu vârful buzelor, o mestecă încet și ne privește cu atenție. E un mascul de o tonă și blana lui gri-maronie, lucioasă, pare moale și catifelată. Cele două femele stau la distanță și ne privesc suspicioase. Cosmin se apropie de zimbru, dar acesta își împinge coarnele în față și face un gest scurt, de parcă ar fi gata să vină spre noi.

Suntem în țarcul de aclimatizare din Parcul Natural Vânători Neamț. Aici, în comuna Vânători, județul Neamț, e și administrația parcului, o clădire construită recent, în care lucrează cei 17 angajați, printre care 10 rangeri, un biolog și directorul parcului, Sebastian Cătănoiu. Din biroul lui se vede o bucată din țarcul de aclimatizare de 180 de hectare în care trăiesc în prezent 17 zimbri.

 Parcul Natural Vânători Neamţ se află în nordul judeţului, la graniţa cu Suceava, în Munții Neamțului. A fost înființat în 1999 ca să protejeze o arie de 30.818 hectare de pădure, viitorul teritoriu al zimbrilor. În 2004, administrația parcului a început primul program din România de reintroducere a zimbrului în libertate.

Cel mai mare mamifer din Europa, zimbrul, a dispărut din România în urmă cu 150 de ani, iar în Europa ultimele exemplare din libertate au fost vânate în 1919 în Pădurea Białowieża din Polonia şi în 1927 în Caucazul de Vest. La momentul respectiv, doar 57 de zimbri mai rămăseseră în viață, toți în captivitate. În 1952, a început primul program din Europa de reintroducere a zimbrului în libertate în Pădurea Białowieża din Polonia: au fost eliberați doi zimbri și, în 1957, s-a născut primul vițel în sălbăticie. Astăzi, mai multe programe de reintroducere a zimbrului se află în diverse stadii de implementare în opt țări din Europa Centrală și de Est: Belarus, Rusia, Lituania, Germania, Polonia, Slovacia, Ucraina și România. În prezent, 6.083 de zimbri trăiesc în lume, dintre care 4.009 în libertate, 400 în semilibertate și 1.674 în captivitate, potrivit Cărții de pedigree a zimbrului din 2015.

În România, încercările de reabilitare a speciei au început în comunism când, în 1958, o pereche de zimbri a fost adusă din Polonia în pădurea Slivuţ-Haţeg, din judeţul Hunedoara. Zimbrii s-au înmulțit și urmașii lor au fost transferați și în alte locuri din România: Bucşani, Poiana Braşov, Grădina Zoologică Băneasa, Piteşti, Târgu Mureş.

La grădina zoologică din Vânători Neamţ s-au adus în 1969 trei zimbri de la Rezervaţia Slivuţ-Haţeg și, în 1977, acolo trăiau 12 exemplare. Astăzi, mai sunt șapte zimbri în țarcul de patru hectare de la grădina zoologică.

Zimbrii aduși din Polonia și urmașii lor s-au împerecheat în repetate rânduri, până când s-au consagvinizat, iar adulții au început să se îmbolnăvească și vițeii să moară la naștere. „Zimbrii valoroși din punct de vedere genetic au rămas dincolo de cortină (de fier – n. red.), în grădinile zoologice din vest“, explică Sebastian Cătănoiu, directorul Parcului Vânători Neamţ. „Așa că preferăm să aducem zimbri din Europa de Vest pentru că au o zestre genetică mai bună decât cei pe care-i avem noi.“

Între 2005 și 2014, 17 zimbri au fost donați de grădini zoologice din Suedia, Elveția, Anglia, Germania, dar și de Rezervația Neagra-Bucșani și au fost aduși în țarcul de aclimatizare din Parcul Natural Vânători Neamţ. Unul dintre obiectivele parcului este să îmbunătățească compoziția genetică a turmei și de aceea, înainte să aducă un zimbru în țarc, i se fac teste genetice.

Primul grup de cinci zimbri a fost eliberat în 2012 în Chitele, Crăcăoani, o zonă de 5.000 de hectare, cu păduri de foioase și rășinoase și pante domoale, aflată departe de așezări omenești. Astăzi, în Pădurile Neamțului trăiesc 25 de zimbri, dintre care șase s-au născut în libertate. Alți 25 de zimbri au fost eliberați în 2016 în Munții Țarcu, în județul Hunedoara, și încă 10 urmează să li se alăture. În România, trăiesc în prezent 165 de zimbri, dintre care 50 în libertate, 56 în semilibertate și 59 în captivitate.

Reîntoarcerea zimbrilor

Un zimbru face o baie de nisip/ Foto: Cosmin Bumbuț

Cel mai mare mamifer european

Zimbrii trăiesc în turme conduse de femele cu experiență și nu petrec mult timp într-un singur loc. Din turme fac parte doar femelele, vițeii și masculii tineri; masculii adulți sunt solitari și se alătură grupului toamna, când e vremea împerecherii. Perioada de gestație durează nouă luni și vițeii se nasc primăvara, când se găsește hrană. Un zimbru trăiește 30 de ani în captivitate, dar în sălbăticie viața lui este mai scurtă.

Zimbrul, cel mai mare mamifer european, cântărește între 300 de kilograme, femela, și o tonă, masculul; poate ajunge la 2,9 metri lungime și 1,9 metri înălțime. E mai înalt, dar mai puțin masiv decât verișorul lui, bizonul american. Partea din față a masculilor este foarte dezvoltată, în disproporție cu crupa. În ciuda aspectului masiv şi a mişcărilor lente, zimbrii sunt foarte agili şi pot sări trei metri lungime și doi înălțime.

Zimbrii mănâncă iarbă, mărăcini, puieți și arbuști și contribuie la fertilizarea pajiștilor, bătătorindu-le, răscolind nisipul și noroiul. „Ei mențin echilibrul dintre zonele împădurite și zonele deschise cu pășuni și poieni“, explică biologul Răzvan Deju. „Foarte multe specii se înmulțesc prin semințele din balegă: diferite specii de graminee, festuca, luzula. Scarabeidele, care sunt hrană pentru multe specii de păsări, trăiesc în balega de zimbru.“

Biologul Răzvan Deju, 38 de ani, este responsabil cu reintroducerea zimbrului în Parcul Natural Vânători Neamţ. Planul său este ca, până în 2020, populația de zimbri din zona parcului să ajungă la 50. Angajații parcului monitorizează zimbrii care au fost eliberați și observă ce mănâncă, care e starea lor de sănătate, ce relații stabilesc în turmă și cum interacționează cu alte animale. Iarna, zimbrii sunt hrăniți și primesc în mâncare un mix de minerale, iar trimestrial li se recoltează probe coprologice pentru a urmări gradul de infestare cu paraziți. Sebastian Cătănoiu, directorul parcului, monitorizează pe calculator traseul făcut de zimbri în ultimele 24 de ore. Două dintre animale au colare GPS, iar datele se descarcă într-un program care furnizează informații din două în două ore – latitudine, altitudine, longitudine, temperatura corpului – și care-i ajută pe rangeri să-i găsească mai ușor pe teren. Alți doi zimbri au radio-colare, monitorizate cu ajutorul telemetriei: rangerii folosesc o antenă care recepționează semnal în apropierea zimbrilor.

De când au fost eliberați, zimbrii au trecut de limitele parcului și au explorat peste 60.000 de hectare. Femelele, vițeii și masculii tineri sunt împărțiți în două turme și au explorat în jur de 18.000 de hectare. Cel mai departe a mers un mascul care a trecut dincolo de lacul de acumulare Bicaz și a rămas acolo – angajații Parcului Național Ceahlău îl monitorizează și țin legătura cu Sebastian Cătănoiu.

Reîntoarcerea zimbrilor
Rangerii de la Parcul Natural Vânători Neamț caută zimbri în Munții Stânișoarei.

În căutarea zimbrilor

Plouă mărunt și frigul umed îți intră în oase. Rangerii Ioan Mihuț, 35 de ani, și Iulian Cîlța, 33, sunt de serviciu astăzi și caută zimbrii în Munții Stânișoarei, în apropiere de Schitul Bouleț, de unde s-a primit ultima oară semnal GPS. Zimbrii sunt monitorizați din două în două zile și căutarea lor poate dura ore în șir, pentru că animalele parcurg și 12 kilometri într-o zi. Antena radio nu dă nici un semnal, așa că, cel mai probabil, zimbrii s-au ascuns într-o vale.

Cei doi rangeri sunt localnici – Ioan e din comuna Crăcăoani, iar Iulian, din Agapia –, așa că le-a fost ușor să stea de vorbă cu oamenii înainte de eliberarea primului grup de zimbri. Parcul Natural Vânători Neamț a făcut atunci o campanie de informare ca localnicii să nu fie luați prin surprindere: li s-a explicat de ce s-a ales această zonă pentru eliberarea zimbrilor, li s-a spus să nu se apropie de animale și să nu le dea de mâncare.

În satul Cracăul Negru, comuna Crăcăoani, casele sunt împrăștiate la marginea pădurii și oamenii de aici sunt obișnuiți să conviețuiască împreună cu lupii, urșii și vulpile. Dar de când zimbrii le-au mâncat căpițele de fân și le-au rupt gardul ca să ajungă la mere și la sfeclă, sunt nemulțumiți. „De ce i-ai adus aici să-mi strice mie gardul?“, îi întreabă pe rangeri.

Tanti Rodica, 65 de ani, locuiește în Cracăul Negru, pe malul pârâului Tisa, la ultima casă din sat; acolo unde se termină curtea ei, începe pădurea. Vara asta, zimbrii i-au rupt gardul și i-au răscolit grădina, iar tanti Rodica a sunat la 112. Se plânge că zimbrii i-au mâncat ceapa, pătrunjelul, morcovii, varza și cartofii, iar ce nu au mâncat au strivit sub greutatea copitelor lor.

Ca să ajungi la tanti Rodica poți să treci pe un pod îngust de lemn sau să o iei direct prin pârâu, așa cum am făcut eu după ce am văzut podul. Nu e nici un magazin în apropiere și cumpărăturile le face o dată pe lună, când merge în centrul satului. Apă pentru băut cară cu gălețile de la o fântână aflată la 500 de metri de casa ei, iar apă pentru spălat ia din pârău.

Tanti Rodica locuiește de 20 de ani în Cracăul Negru, de când s-a mutat din Piatra Neamț în casa părintească. „Trebuie să fi fost nebună de am vândut apartament și am venit aici, în pustietatea asta“, spune ea. Trăiește împreună cu „moșneagul“ ei, care e cu 12 ani mai tânăr decât ea.

Locuiesc într-o casă tradițională moldovenească, vopsită recent în alb și albastru. „Pustietatea“ de care vorbește tanti Rodica e locul perfect pentru o vacanță lungă, departe de oraș. Casa e înconjurată de dealuri îmbrăcate în ceață și peste tot în jur vezi numai pădure. Miroase a iarbă proaspătă și a pământ umed. Cel mai rău, spune tanti Rodica, e întunericul care se lasă seara ca o pătură grea. Primarul i-a pus un felinar în fața curții înainte de alegeri, dar cei de la Electrica i-au tăiat curentul pentru că nu era contorizat.

Găinile lui tanti Rodica sunt închise într-o cușcă, pentru că în afară de căprioare, lupi și zimbri, o mai vizitează vulpile și uliii. Dar cel mai mare necaz al femeii sunt zimbrii. „Acum an mă pune jos (zimbrul – n. red.)“, povestește tanti Rodica. „Aveam un arac și am scăpat aracul din mână și belitul cel mare, dacă nu mă învârteam cu fața jos, mă spărgea tot. Mie îmi plac zimbrii, dar dacă strică, nu-mi plac. Și cât de afurisiți, s-a învățat. Soțul meu într-o dimineața a luat și-a pornit drujba. S-a dus singur cu drujba spre ei. Dar n-a fugit.“

Pe tanti Rodica o cunoaște toată lumea: jandarmii, polițiștii, rangerii, biologul și directorul Parcului Vânători Neamț. La ea în curte se întâlnesc toți atunci când vin să gonească zimbrii sau să-i momească cu mâncare în pădure. Femeia o să fie despăgubită pentru stricăciunile făcute de animale, dar birocrația durează câteva luni.

Reîntoarcerea zimbrilor
Trupa de cavaleri Străjerii Cetății Neamțu îi învață pe copiii localnicilor să tragă cu arcul la Parcul Natural Vânători Neamț/ Foto: Cosmin Bumbuț

Noaptea zimbrului

Copiii nu mai au răbdare, strigă și vorbesc unii peste alții. Sunt aproape 100 de elevi de la șapte școli din județele Neamț și Suceava care au venit astăzi la Parcul Natural Vânători Neamț ca să sărbătorească Noaptea Zimbrului – anul trecut s-a numit Bisonween, dar numele a fost schimbat ca să nu se mai plângă inspectoratul școlar că denumirea nu e creștină.

Copiii au adus zeci de dovleci sculptați cu fețe fioroase și s-au pregătit pentru competiție. Echipele aleargă de la o probă la alta într-o hărmălaie veselă, urmați de profesorii și de rangerii care încearcă să-i organizeze. Aruncă la țintă, trag cu arcul, împăturesc hărți, rostogolesc dovlecii, țipă, aplaudă și se încurajează, fără să le pese că respirația lor se transformă în aburi. Se potolesc doar la sfârșit, când angajații parcului îi servesc cu ceai cald și plăcintă de dovleac și când așteaptă emoționați ca directorul Sebastian Cătănoiu să anunțe echipele câștigătoare.

„E important pentru noi să avem susținerea localnicilor“, spune Elena Curea, responsabil pentru educație la Parcul Natural Vânători Neamț. „Trebuie să-i atragem de partea noastră, să nu manifeste aversiune față de ideea de a pune zimbrii în libertate. Ne concentrăm mai mult pe educația copiilor și a tinerilor, pentru că e mai ușor să ajungem la adulți prin intermediul lor.“

Administrația parcului a editat reviste și manuale de educație ecologică pentru copii, colaborează cu școlile din zonă și elevii vin adesea să viziteze zimbrii din țarcul de aclimatizare, organizează activități de igienizare – i-au mobilizat pe copii la fiecare campanie Let’s do it, Romania! –, îi duc în tabere, îi învață să planteze puieți și fac tot posibilul să-i țină pe copii aproape.

Peste 20 de ani, în Munții Neamțului ar putea trăi 100 de zimbri. Parcul ține legătura cu mai multe grădini zoologice și anul acesta s-ar putea să primească un grup de zimbri din Marea Britanie. Iar dacă totul va merge bine, vor începe să reintroducă în Munții Neamțului și alte erbivore mari care au dispărut din fauna carpatică, cum ar fi caii sălbatici, reintegrați deja în Carpații din Polonia.

Dotarea zimbrilor cu colare GPS și mai multe activități educative cu copiii au fost finanțate prin granturile SEE și norvegiene 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Echipa Teleleu, fotograful Cosmin Bumbuț și jurnalista Elena Stancu, documentează o parte dintre proiectele sprijinite de Norvegia, Islanda și Liechtenstein.

 



3 Comments

  1. de ce spuneti mascul de 1 tona? ati consultat biologul parcului? nu sunt atat de grei; cei mai grei cantariti la Bialowieza aveau 840 kg in libertate si vreo 920 in captivitate (vedeti Body mass and measurements of the European bison during postnatal development, Malgorzata KRASIÑSKA and Zbigniew A. KRASIÑSKI); la noi in Romania nu stiu daca exista vreunul acum peste 800kg

  2. Foarte frumos. Felicitări celor ce se ocupă de astfel de îndeletniciri. Sper ca înființarea unor astfel de parcuri să fie și un motiv în plus contra defrișărilor masive din zonele respective.

2 Trackbacks / Pingbacks

  1. Chestii interesante – Economie 101
  2. Chestii interesante 17 – 5 – Economie 101

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*