Albăstrelul argintiu al furnicilor transformă furnicarul în hotel

Albăstrelul argintiu al furnicilor, cu numele științific – Maculinea teleius – face parte, alături de alte trei specii din genul Maculinea, dintre fluturii care pentru ciclul lor de viață, au nevoie, obligatoriu de prezența unei anumite specii de plantă și în mod paradoxal și de o anumită specie de furnici. Foto: Bogdan Groza

Din anul 2016, Societatea Lepidopterologică Română (SLR), organizație care militează pentru cunoașterea și protecția insectelor, cu predilecție a fluturilor din România, a chemat și provocat membrii, precum și toți cei interesați din țară și Republica Moldova la desemnarea unei ”insecte a anului”. Pentru 2017, în urma numărării voturilor, insecta anului a fost desemnată rădașca.

Pentru anul 2018 au fost propuse 9 specii de insecte pretendente, iar finala a fost disputată între călugăriță (Mantis religiosa) și albăstrelul argintiu al furnicilor (Maculinea teleius). La desemnarea câșigătorului au participat 456 persoane, care și-au exprimat on-line votul. În final cu scorul de 175 la 168 voturi a câștigat fluturele, adică albăstrelul argintiu al furnicilor (www.lepidoptera.ro).

Prin “insecta anului” si concursul pentru desemnarea acesteia, SLR încearcă să atragă atenția publicului și să ridice nivelul de aceptare, percepție și cunoaștere a insectelor în rândul populației.

Un albăstrel argintiu al furnicilor depune câte un ou pe inflorescența de sorbestrea (Sanguisorba officinalis). Foto: László Rákosy

Dar cine este câștigătorul?

Albăstrelul argintiu al furnicilor, cu numele științific – Maculinea teleius – face parte, alături de alte trei specii din genul Maculinea, dintre fluturii care pentru ciclul lor de viață, au nevoie, obligatoriu de prezența unei anumite specii de plantă și în mod paradoxal și de o anumită specie de furnici. Datorită acestei duble cerințe, mediul de viață propice, trebuie să asigure condiții specifice pentru planta gazdă, furnică și fluture. Condițiile prielnice celor trei parteneri cu pretenții diferite sunt greu și rar întrunite, fapt pentru care fluturele nu este comun și larg răspândit. Mai mult, agricultura intensivă din secolul 20 și 21 a dus la distrugerea masivă și ireversibilă a mediilor de viață existente. Ca urmare, alături de alte câteva specii amenințate, albăstrelul argintiu al furnicilor este protejat prin legislația UE și a României. Mai mult, pentru protecția sa în județele Cluj și Suceava, fermierii care acceptă măsurile de protecție propuse pentru fluturii Maculinea, pot beneficia de subvenții în valoare de până la 410 Euro/ha.

Furnicile miros și analizează pupa de Maculinea, dar nu o atacă. Foto: Natalia Timuș

În general furnicile consumă larvele de fluturi, transportându-le în furnicar pentru hrană. În cazul fluturilor Maculinea, situația este cu totul alta. Pe la mijlocul lunii iulie, femela fluturelui depune câte un ou pe inflorescența de sorbestrea (Sanguisorba officinalis), singura plantă cu care larvele se pot hrăni. Din ou iese o micuță omidă (larvă), care timp de 7-10 zile consumă semințele necoapte sau florile din inflorescență. După acest interval, omida coboară pe sol, abandonând inflorescența și singura ei sursă de hrană. Poate s-a săturat de viață, poate se pregătește de un somn lung prin care să depășească căldura din iulie-august? În apropierea plantei pe care s-a născut și care-i poate asigura hrana, omida stă și așteaptă în bataia razelor soarelui. După un scurt timp își face apariția o furnică, care cu ajutorul antenelor o miroase, o analizează și… în loc să o înșface cu mandibulele ei puternice și să o transporte ca hrană în furnicar, se apropie cu grijă de spatele ei și soarbe o minusculă picătură de lichid. Picătura dulce, cu un conținut chimic încă puțin cunoscut, reduce comportamentul agresiv al furnicii, care după ce mai gustă de câteva ori din elixirul produs de glanda omizii, o apucă cu grijă între mandibule și o duce în furnicarul din apropiere. In furnicar, care nu este cu mult mai mare decât căușul palmelor unui om adult, omida de fluture, ademenește și îmblânzește furnicile bănuitoare și agressive, ascunzându-se în final într-o margine a mușuroiului. Din ascunziș, iese zilnic și consumă ouă sau pupe ale furnicilor gazdă. Furnicile, în loc să reacționeze și să o ucidă, tolerează comportamentul prădător al omizii de fluture. La începutul primăverii, omida devenită adultă, protejată de frig și având la dispoziție hrană bogată în proteine, se transform în pupă, din care după mijlocul lunii iulie emerge un superb future – albăstrelul argintiu al furnicilor. Fluturele însă, nu beneficiază de strategia larvei, așa că este nevoit să părăsească repejor furnicarul pentru a nu cădea pradă furnicilor.

Această fascinantă poveste reală, nu este unică. La alte specii de Maculinea, substanțele din picătura de lichid oferită furnicilor, le îmblânzesc și le modifică comportamentul până-ntr-acolo, încât hrănesc ele însele larva de fluture cu același ”lăptișor” cu care își hrănesc doar regina.

La început s-a crezut că și furnicile beneficiază de foloase de pe urma conviețuirii cu omizile de fluture, dar astăzi se știe că este vorba de o relație parazitară, din care numai omida de fluture are de câștigat, iar furnicile de pierdut. Relația dintre o furnică și un alt organism se numește mirmecofilie și a apărut în urma unor procese evolutive din vremuri străvechi. Fiecare specie de fluture mirmecofil (pentru că sunt destul de multe) și-a dezvoltat relația cu o anumită specie de furnică sau cu un grup de specii înrudite, din care întotdeauna una este preferată.

Ilustrație de Natalia Timuș

De ce și cum s-a ajuns la asemenea relații interspecifice?

În natură, numeroase larve de insecte au încercat să-și apropie furnicile oferindu-le recompense hrănitoare pentru a beneficia de protecția lor. Omizile de Maculinea și alte câteva specii de fluturi și gândaci, au mers câțiva pași mai departe, modificând într-atât comportamentul anumitor specii de furnici, încât acum pot beneficia de protecția lor și în interiorul furnicarului, cazurile extreme ajungând până la hrănirea omizilor de fluture de către furnici. În furnicar, larvele au asigurate condiții microclimatice favorabile dezvoltării pe timp de vară, toamnă și iarnă, temperatura și umiditatea fiind menținute relativ constante de către furnici. Larvele de la suprafața solului, sunt de cele mai multe ori parazitate de numeroase insecte parazitare, astfel că în loc de fluture din corpul lor se dezvoltă o muscă sau un fel de viespe. Furnicile produc și substanțe antiseptice, minimalizând posibilitățile de contaminare și îmbolnăvire micotică, bacteriană sau virotică. Cu toate acestea, speciile mirmecofile obligate, adică cele care nu mai pot trăi fără interrelația cu furnicile, nu beneficiază în furnicar de paradisul perfect. În timpul milioanelor de ani de coevoluție (evoluția interdependentă dintre două sau mai multe specii diferite), anumite specii parazitare, cei drept puține, s-au adaptat, parazitând oaspeții din furnicar. Mai nou se cunosc chiar specii de ciuperci și bacterii care trăiesc preferențial în furnicar. Cu toate acestea șansele de supraviețuire sunt mult mai mari în furnicar decât în afara acestuia, unde numărul de paraziți, boli și prădători este mai mare.

Analizând cele mai sus menționate, nu este de mirare că fluturii din genul Maculinea sunt rari. Cerințele lor, ale furnicilor gazdă și ale plantei pe care trăiesc trebuie să se reunească pe o suprafață relativ restrânsă. Din păcate asemenea medii de viață au fost complet sau în mare parte distruse în folosul agriculturii intensive. Tocmai de aceea măsurile de protecție și conservare stabilite pentru speciile din genul Maculinea sunt mai drastice și foarte bine stabilite.

Din fericire în România au mai rămas câteva regiuni în care fluturii Maculinea s-au menținut în condiții favorabile. În Transilvania, s-a constituit un sit Natura 2000 – Dealurile Clujului de Est – special pentru protecția ”albăstreilor furnicilor”. Acest sit este singurul loc din Europa în care apar toate cele patru specii de Maculinea prezente pe continent.

Rămâne de văzut dacă măsurile de protecție și conservare alături de cele de conștientizare a populație locale, a administrațiilor locale, regionale și naționale precum și a investitorilor, vor putea menține și salva populațiile acestor perle ale naturii, indicatori corecți și nepărtinitori ai calității mediului și vieții.

Autor: Prof. dr. László Rákosy
Președinte al Societății Lepidopterologice Română, www.lepidoptera.ro
Director al Departamentului de Taxonomie și Ecologie al Facultății de Biologie și Geologie, Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, http://bioge.ubbcluj.ro



1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*