(P) Parcul Văcăreşti, o oază pentru păsări

Vânturile puternice ale erei Mezozoice au zburlit solzii dinozaurilor, i-au răsfirat până au devenit pene, i-au desprins treptat de pământ, i-a ajutat să descopere portanţa. Paleontologii au descifrat această poveste în printul lăsat de pasărea-reptilă Arhaeopteryx  în calcarele litografice de la Solenhofen.

Poporul păsărilor a cucerit Pământul. De la Polul Nord la Polul Sud, adaptându-se la cele mai vitrege medii, în armonie cu cele mai particulare nişe ecologice, umplând văzduhul şi pădurile planetei cu cântecele lor.

Dar poporul păsărilor, aparent atotputernic, este vulnerabil în faţa omului. Păsări extraordinare, adevărate minuni ale naturii, mai există azi doar în poveşti. Asta a fost de exemplu soarta pe care a avut-o Pasărea Dodo, care mai trăieşte doar ca personaj în Alice în Ţara Minunilor. Ultimul exemplar a fost vânat în 1681.  Moa, o pasăre de peste 35 de kilograme, răspândită în Noua Zeelandă, a fost exterminată pe la 1500. Dar multe alte păsări remarcabile au fost complet nimicite de oameni în timpurile moderne. Porumbelul călător american forma populaţii  de miliarde, atât de dense încât la trecerea lor se făcea noapte. Găinaţul lor acoperea ca o zăpadă câmpurile pe unde migrau. Pe la 1870 locuitorii oraşului Boston au aprins lumina în plină zi, timp de aproape oră, cât timp  un imens stol a survolat oraşul. Apoi s-a trecut la capturarea masivă, cu plase întinse în locurile lor de popas. Porumbeii erau daţi hrană la porci. Pentru o recoltare de 30.000 de păsări se ofereau premii. După numai 20 de ani, specia  intra deja în faza de extincţie.  Masacrele au continuat fără măsură şi ultimul exemplar de porumbel călător american a murit în după-amiaza zilei de 1 septembrie 1914 la Grădina zoologică din Cincinnati, oferind lumii o pildă de exterminare totală, din cauza nesăbuinţei omeneşti a unei specii ce număra miliarde. Tot astfel au dispărut şi din fauna ţării noastre păsări magnifice, precum zăganul şi dropia.

În cazuri fericite, cu ajutorul biologilor devotaţi, dramele extincţiei pot fi evitate. O poveste cu happy- end este cea a  pescăruşului bermudez cu coadă lungă. Aparent complet nimicit  în timpul administraţiei britanice a insulelor, câteva perechi au supravieţuit în colţuri pustii ale arhipelagului. Ornitologii au reuşit să reabiliteze specia, care, asemeni Păsării Phoenix,  a devenit un simbol al eternei renaşteri. Efigia ei este înfăţişată  pe dolarul bermudez.  Dar poveştile despre păsări pot continua la nesfârşit.

Păsările s-au oprit şi la Văcăreşti, unde au găsit băltoacele rămase de la un vast şantier abandonat. Şi s-au pus pe treabă.

Au dat viaţă  pământului proaspăt luat în stăpânire de natură. Prin fenomenul de zoocorie, zburătoarele au adus de la sute şi chiar mii de kilometri seminţe, ouă microscopice, alţi germeni ai vieţii. Păsările au fost cele ce au însămânţat terenul, lor le datorăm construcţia oazei. Parcul Natural Văcăreşti a fost în primul rând opera păsărilor.   

După anul 2000, ornitologii şi pasionaţii de păsări (bird-watcheri) au observat că au de lucru aici, unde  puteau observa peste 50 de specii de înaripate. În anul 2011 erau deja 86, în 2014 mai mult de 100, acum sunt 140 de specii.

Noi datorăm mult păsărilor din Parcului Natural Văcăreşti şi iată, ne străduim să le întoarcem măcar în parte recunoştinţa noastră. Proiectele începute în anul 2017 ne îndreptăţesc să fim optimişti. Poteca Biodiversităţii Urbane trece acum pe la Foişorul ENEL pentru observarea păsărilor. În copaci au fost instalate cuiburi de lemn, cu speranţa că vor fi considerate confortabile de viitorii chiriaşi, iar în zilele vitrege ale iernii funcţionează cantinele-hrănitoare.

Observarea  păsărilor de la Văcăreşti cere nu numai răbdare, dar şi facilităţi, care se vor concretiza prin traseul ENEL de acces către un nou foişor. Parcul capitalei, Văcărești, va deveni capitala păsărilor.

Text: Cristian Lascu

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*