Hărți la superlativ

Foto: Google Romania

Descoperă cine pune harta României pe net.

Text: Alexandra Popescu

Lipsesc câțiva din echipă. În așteptare, cei mai matinali își setează deja GPS-urile sau telefoanele inteligente și-mi repetă traseul stabilit de aseară.

Răcoarea bine-venită din Sinaia începe să se lase dusă sub cerul senin – se anunță o sesiune de cartare promițătoare. Sunt aici să asist la o întâlnire a  membrilor din comunitatea românească de mapmakeri Google, prilej pentru a păși din domeniul virtual în cel real, atât la capitolul muncă pe teren, cât și socializare. Și, de ce nu, prilej egoist pentru un pasionat de hărți pe hârtie de a lua la puricat noua eră a cartărilor online. Deși mă tot reped cu click-urile pe hărți de fiecare dată când hoinăresc prin oraș sau planific vacanțe, sunt foarte în urmă când vine vorba despre informații de culise.

 

Au trecut mai bine de patru ani de când compania multinațională Google le-a dat undă verde românilor la editat hărți. De atunci, mai bine de 2.500 de oameni au pus umărul la crearea celei mai detaliate reprezentări online a României, care aducea mai mult a deșert virtual în 2009. Acum am ocazia să văd în carne și oase o parte din interfața umană a comunității românești de cartografi Google, un nucleu mult mai restrâns de editori de hărți, printre cei mai activi din lume, dacă e să judec după topurile internaționale.

„Uite, îl vezi pe tipul de colo? Radu a pus tot Oneștiul pe hartă”, îmi spun colegii de masă. Turul mapmakerilor a început cu o seară înainte, la cină, ca să-mi fac o idee cu cine am de-a face. Încerc să le înregistrez chipurile, i-aș lua pe toți la întrebări, ca să înțeleg cum i-a prins microbul hărților. Mihai, unul dintre veteranii comunității și cel care a stabilit multe dintre regulile locale de editare, îmi povestește puțin despre istoria lor, despre entuziasmul românesc care timp de câteva luni a blocat platforma de editare și a obligat compania-mamă să-și revizuiască tehnologia.

Cum se poate traduce pasiunea asta pentru hărți, ca să le folosească și altora? În afară de un calculator și o conexiune la internet, trebuie să-ți pui la bătaie cunoștințele, pe care le poți obține dintr-o mulțime de surse: imagini din satelit, motoare de căutare sau propria experiență. Poate că e vorba despre multă muncă de birou, dar poți umple golurile și după ce ai luat la picior locurile cu pricina. Eforturile gravitează în jurul unor reguli precise care te obligă să-ți faci temele conștiincios. Pasiunea și voluntariatul merg mână în mână cu disciplina – oferă informațiile corecte și vei câștiga încrederea comunității. În plus, cu cât capeți mai multă experiență, cu atât poți avansa, obținând rând pe rând insignele oferite de Google, ca la cercetași; ele vin și cu responsabilități – dincolo de editare, poți să verifici și să aprobi munca celorlați, poți să organizezi evenimente de MapUp sau chiar poți căpăta responsabilități la nivel național.

Înapoi pe teren, GPS-urile lucrează silențios, iar drumul e blând cu rezistența noastră fizică; prin pădure nu răzbat decât glumele mapmakerilor. Deși în cea mai mare parte a timpului e conectat doar virtual, pe viu grupul de mapmakeri îmi pare bine închegat, cu prietenii consolidate de-a lungul anilor, la fiecare eveniment care-i aduce față în față. Cartografia online e un microb foarte contagios și ei au grijă să-l transmită și altora – prezentările din facultăți au adus noi editori ucenici și le-au dat tinerilor motive utile să stea cu nasul în calculatoare.

Ploaia torențială care se dezlănțuie brusc ne scurtează misiunea, ne inundă bocancii și provoacă fantezii cu supe de pui aburinde la adăpostul hotelului. Câteva ore mai târziu, cu toate echipele reunite, ne facem siesta și punem, la propriu, țara la cale. Aflate într-un format specific, coordonatele geografice înregistrate pe GPS sunt încărcate pe Google Earth și la scurtă vreme, pe ecran șerpuiesc trei noi trasee, accesibile oricui.

Marius ne explică cum stă treaba cu editarea, ce indicații putem adăuga pe hărți, apoi trece la alte exemple de clădiri cartate în București. Două zile la rând, mai toți mapmakerii mă trimiteau să vorbesc cu el. Cu aer de copil studios, Marius e unul dintre cei mai energici și mai tineri mapmakeri; și-a început voluntariatul online încă din liceu, vrând să corecteze pe hartă informațiile despre școala sa. I-a plăcut cât de accesibil era programul, dar mai ales cât de util era pentru publicul larg, așa că a continuat să învețe; cu mii de editări la activ, a dobândit statutul de power user. Și nu se mulțumește cu atât. „Experiența m-a responsabilizat și m-a făcut să mă implic și mai mult în problemele comunității, să ajut cu sfaturi utilizatorii mai puțin experimentați, dar și cu organizarea cursurilor de pregătire din universități”, îmi spune el. Mai reușesc să-l descos cu privire la oamenii din umbră, care împărtășindu-și cunoștințele, ne aduc mai ușor la destinație, scot la rampă obiective turistice ascunse sau ne provoacă să descoperim în vacanță locuri care scapă sateliților. „Ce mi se pare remarcabil e că mapmakerii din România formează una dintre cele mai active comunități din lume, în condițiile în care de curând editarea online a devenit posibilă și în Statele Unite, Germania sau Marea Britanie, cu o populație mult mai numeroasă”, adaugă Marius.

Cultură de scanat

O inițiativă locală aduce monumentele la îndemâna pasionaților de online. În primăvara lui 2013, primele plăcuțe cu coduri QR au fost amplasate în Vrancea la inițiativa bloggerului Cristian Florea, cu sprijinul Direcției de Cultură și a ONG-ului Potpourri Focșani. Acestea îi ajută pe oamenii cu dispozitive mobile la purtător să afle mai multe despre un obiectiv sau monument istoric, urmând modelul de succes din alte țări. Proiecte asemănătoare există și în Sibiu sau Constanța; mai este însă de lucru – în timp ce codificarea trebuie să țină pasul cu performanțele pieței IT, plăcuțele trebuie să fie corelate cu datele introduse în hărțile Google, iar eforturile au nevoie de o coordonare centralizată.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*