Vinul românesc – în clasa pregătitoare

Petrecerea de Vară a Austrian Business Club Bucharest este unul dintre cele mai așteptate evenimente ale anului la Crama Lacerta. Foto: Water Friedl

Editorialul lunii octombrie despre renașterea vinului românesc

Ca un școlar care a rămas corigent un secol, România repetă azi elementele unei ecuații premiate în perioada interbelică: natură prielnică + investiții serioase + sprijin legislativ + tehnologie & know how occidentale = vin bun. Circa 180.000 ha de podgorii ale României, al 5-lea producător de vin din Uniunea Europeană, trec azi printr-un proces de metamorfoză sub ochiul atent al investitorilor autohtoni și străini. |n coada cometei, se întâmplă încă un fenomen interesant: după o jumătate de secol de domnie a șprițului alb demidulce, un segment aspirațional de români prinde gustul pentru vinuri de calitate.

Este un fenomen recent. „Prin 2011, mai întâlneai pe la târgurile de vinuri inși care cereau la degustări : «Bă!, dă și mie un pinot noir demidulce!» Răspundeam: «Bună ziua, hai să începem totuși cu puțină curtoazie. Nu avem demidulce, dar vă putem oferi altceva mai bun.» E nevoie de educație – în ce privește gustul și în toate sensurile. Toată lumea care lucrează în Horeca trebuie să-și dea mâna să educe consumatorul, să nu se mai lase păcălit cu vin prost sau contrafăcut“ – spune oenologul Ghislain Moritz.

Vinul este un fel de hârtie de turnesol pentru cât de sofisticat este un popor. Individul are nevoie de timp, informație și experiențe cât mai diversificate, în urma cărora se rafinează, învață, dezvoltă un gust și respect pentru calitate. Comunismul a distrus aproape tot ce însemna specific local (sau terroir). Prin urmare, a distrus și gustul pentru calitate. Dar în ultima vreme tot mai puțini cer la degustări roșu demidulce. E preferat vinul sec sau demisec, consumatorul începe să simtă diferențele. Experimentează, se interesează, află că un Cabernet Sauvignon un pic taninos, cu structura mai pregnantă, nu-i recomandat la o salată, ci trebuie combinat cu o carne în sânge.

Totuși consumatorii vinului de calitate rămân un segment de populație destul de redus. Dacă seamănă cât de cât cu mine, românul acesta proaspăt convertit la vin încă bâjbâie, învață, descoperă, caută. Majoritatea suntem ca niște copii care abia învață literele, n-au cum să scrie cuvinte de laudă pentru vin, darămite să formeze propoziții.

„E momentul vinurilor abordabile –  abordabile și ca gust, și la buzunar –, din care omul să învețe; bine făcute, sincere, dar ușor de înțeles“ – spune Ghislain Moritz. „Strugurii speranței“ – la pag 30.

 

— Cătălin Gruia



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*