Cum a început National Geographic

Întrunirea membrilor fondatori ai NGS. Ilustraţie: Stanley Meltzoff

 

În 1888, 33 de gentilomi din Washington, majoritatea oameni de ştiinţă şi exploratori s-au strâns într-o seară ceţoasă la Clubul Cosmos (peste drum de Casa Albă) pentru a pune bazele unei Societăţi care să „crească şi să popularizeze cunoştinţele geografice.”

Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, acceptase, cam fără voie, la moartea socrului său, Gardiner Greene Hubbard, să-i urmeze ca preşedinte al NGS. Însă, un an mai tarziu, revista era in pragul falimentului.
Bell le-a expus membrilor Bordului NGS un plan simplu: „1. Să angajăm un tânăr promiţător care să insufle viaţă revistei. O să-i plătesc eu salariul. 2. Să renunţăm la campania ratată de a creşte circulaţia revistei prin vânzarea la chioşc. Revista noastră trebuie să meargă la membrii NGS, oameni care cred în noi şi care vor să ne ajute”.
Bell a avut dificultăţi în a-i determina pe distinşii săi colegi să-l accepte pe Gilbert H. Grosvenor, un profesoraş de 23 de ani de la Englewolld Academy for Boys, New Jersey.
Acesta a fost angajat, de probă, ca assistant editor, plătit cu 100$ lunar şi a fost primul care a înţeles avantajele doctrinei Bell.
Strategia lui: s-a pus pe scris scrisori. Mai întâi, le-a cerut membrilor NGS să le recomande prietenilor să devină membri. Apoi le-a scris fiecăruia, pe hârtie scumpă („oamenii nu bagă în seamă chestiile ieftine”), câte o scrisoare personalizată prin care îi invita să devină membri NGS.
A încercat apoi să-şi pună în practică ideile îndrăzneţe într-o revistă despre „lume şi tot ce e în ea”, izbindu-se mai întâi de opoziţia fermă a boardului conservator al NGS care nu vroia să-şi piardă jucăria, preferând  articolele supertehnice, savante.
Însă Bell l-a numit pe Grosvenor managing editor şi i-a dat întreaga putere de decizie.
Cu timpul, cele 7 principii de jurnalism ale lui Grosvenor au definit specificul stilului NG (cu punctele lui forte şi slabe):

  1. Acurateţe absolută
  1. Abundenţă de ilustraţii artistice şi instructive
  1. Tot ce e tipărit în revistă trebuie să aibă valoare perenă
  1. Persoanele sau notele triviale – de evitat
  1. Nimic partizan sau controversat
  1. Tipărim numai lucruri care pun într-o lumină bună oameni sau ţări; de evitat tot ce e neplăcut sau excesiv critic.
  1. Conţinutul fiecărui număr e gândit ca fiind peren.

 

În octombrie 1888 a apărut primul număr National Geographic (NG) – o broşură subţire cu o copertă austeră de culoarea teracotei – distribuit celor aproape 200 de membri ai Societăţii. Din 1896, revista a început să apară lunar şi să se vândă la chioşcuri cu 25 de cenţi. Dar nu o cumpăra aproape nimeni.

În concepţia lui, oamenii erau atraşi nu atât de abonament, cât de ideea de a deveni membri ai unei societati al cărei scop e „creşterea şi popularizarea cunoştinţelor geografice”. Calitatea de membru crea o legătură cu alţi oameni educaţi care vroiau să afle mai multe despre lumea în care trăiau. Campania a avut un succes care l-a entuziasmat pe Bell.

Majoritatea pariurilor lui s-au dovedit câştigătoare şi pentru următorii 66 de ani, Grosvenor a fost motorul NGS. La moartea sa, NG avea o circulaţie lunară de 5 milioane de exemplare.

– Alexandra Popescu

 

citește și:

Povestea hărților National Geographic



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*