Rom bogat, rom sărac

Câteva familii de țigani trăiesc vara în corturi și cocioabe pe malul Timișului. Confecționează oale, cazane, găleți, pe care le vând pe drumuri. Au case mari în Strehaia, dar bătrânii spun că preferă să trăiască în șatră. Foto: Luiza Puiu

Aceleași instincte de vânător-culegător, în aceleași condiții sociale „de tranziție“, pot duce la rezultate opuse. Eseu de Cătălin Gruia Dan „Finuțu“ a murit vara trecută într-un accident de mașină. Palatul lui din Buzescu este o replică a judecătoriei Caracal  (singura instanță cu care Finuțu a avut vreodată probleme). Ciprian Limbos, un alt țigan pe care l-am cunoscut în cartierul Mocirla, din Buhuși, a făcut doi ani de pușcărie pentru că a furat un pachet de chiloți. Averea lui Finuțu a fost estimată la 4 milioane de euro, Limbos e muritor de foame. Buzescu prosperă, Mocirla trăiește de azi pe mâine din furat, ajutor social și banii trimiși de rudele din străinătate. Căderea lui Ceaușescu a însemnat o răscruce pentru populația de romi: în vreme ce câțiva s-au îmbogățit pescuind în apele tulburi ale tranziției, majoritatea s-au scufundat în sărăcie. Tiganii din România s-au întâlnit de două ori cu libertatea: în 1855-1856, când a fost abolită sclavia, și în 1989, când a căzut regimul comunist. Și prima, și a doua oară, majoritatea s-au fript rău, dar câtorva le-a priit de minune. Cu excepția iernii pe care o petreceau pe moșia stăpânului, țiganii robi medievali erau liberi să colinde prin țară – pe rute prestabilite – pentru a-și câștiga pâinea cu meșteșugurile lor. În 1855-1856, boierii progresiști au vrut să-și transforme robii nomazi (de la care încasau anual o taxă) în țărani sedentarizați plătitori de bir. În urma reformei agrare din 1864, țiganii, robi vreme de 5 secole, s-au trezit proprietari de pământ. Cei mai mulți și-au refuzat micul lot și și-au luat lumea în cap. Au urmat câteva decenii de vagabondaj, furturi, tulburări. Tot atunci s-a produs a doua mare migrație a țiganilor spre Occident. Comuniștii și-au făcut treaba mai bine, reușind să-i transforme pe țigani în proletari. Statul le asigura locuințe și locuri de muncă. În deceniul negru 1980-1990, o parte a populației de romi s-a întors la modelele tradiționale de viață, devenind specialiștii pieței negre. În 1989 aveau deja mâna făcută. „După revoluție, și un prost putea construi cinci vile cumpărând și vânzând metale“ – spune Marin Nicolae, fost făcător de cazane din Buzescu. România a ieșit din comunism cu o industrie numai bună de vândut la fier vechi. Oamenii s-au pus pe comercializat metale. Profitând de absența oricăror reglementări în domeniu, sute de mii de utilaje au fost tăiate și exportate ca fier vechi.  S-au furat până și stâlpi de înaltă tensiune, șine de cale ferată, sisteme de irigații sau capace de canal. „Și băiatul meu e tot la București, îl am în gazdă la Intercontinental“ – mi-a spus Nea Gică, din Buzescu, vecinul de vizavi al lui Dan Finuțu. Eram prin 1993 în Alexandria, Teleorman, unde mi-am petrecut anii de școală. Eu mă pregăteam pentru admiterea la Jurnalism în București, el venise la tata să cumpere (cu aur) niște uși pentru palatul pe care tocmai și-l ridica. Încă de pe atunci cei din Buzescu erau fabulos de bogați, iau eu nu puteam înțelege cum și de unde. Am înțeles în 2006, după ce mi-am petrecut o vreme în Mocirla, Buhuși. Și țiganii aceia aveau extrem de vii instinctele de vânători-culegători care i-au făcut pe cei din Buzescu niște câștigători ai tranziției. Celor din Moldova, mocirlenilor, le-a lipsit însă „creierul“, liderul abil care să-i unească în jurul oportunităților înmormântării vechiului regim, transformând o mână de amărâți într-o mafie redutabilă. * Articol aparut in editia de septembrie 2012 a NG Ro Citeşte şi Viaţa în Mocirla



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*