Drumul lui Cassini între Pământ şi Saturn

Imagine articol

Aidoma unei mingi de baseball pasate de la un jucător la altul, sonda spațială Cassini-Huygens a parcurs un fel de “sens giratoriu” în drumul spre Saturn, principalul său obiectiv.

Lansată în mod deliberat pe o traiectorie deviată față de cea a obiectivului său, Cassini a părăsit Pământul la 15 octombrie 1997, îndreptându-se către Soare. Acest traseu i‑a permis să profite de gravitația lui Venus, care i‑a dat un nou impuls trimițându-l înapoi, spre Pămant și dincolo de acesta. La sfârșitul lui decembrie 2000, Cassini a ajuns cel mai aproape de Jupiter, pe care l-a monitorizat până în primăvara lui 2001.

Tot atunci, Cassini s‑a alăturat sondei Galileo, lansată anterior, într-un proiect comun, finalizat printr-o multitudine de imagini uimitoare ale celei mai mari planete din sistemul nostru solar. In cele din urmă, ajutat de un impuls gravitațional dat de Jupiter, Cassini a zburat spre Saturn, la care a ajuns trei ani mai târziu, în iunie 2004.

Cântărind peste 5.400 kilograme, sonda spațială Cassini este unul dintre cele mai mari și mai sofisticate vehicule spațiale lansate vreodată. Având dimensiunile unui autobuz, sonda le-a dat emoții controlorilor de zbor ai misiunii, care au trebuit s‑o manevreze pe parcursul coborârii, la o viteză de 109.000 kilometri pe oră, printre inelele externe ale lui Saturn, unde se află cei mai interesanți sateliți naturali ai planetei.

În pofida aparențelor, inelele lui Saturn nu sunt compacte, ci sunt alcătuite din aglomerări de resturi care orbitează planeta – de la simple pietricele până la corpuri de mărimea unui frigider. Conștienți că simplul impact cu o pietricică ar fi însemnat sfârșitul acestei misiuni de 3,4 miliarde de dolari, controlorii de zbor au dirijat coborârea sondei spre Saturn cu pumnii încleștați de emoție.

Cassini a coborât fără nici un incident cam la 21.000 kilometri de atmosfera planetei, acolo unde cele 18 seturi de instrumente pe care le purta au trecut la treabă, transmițând imagini și date catre NASA Deep Space, o rețea de antene radio hipersensibile, amplasate în California, Spania și Australia. Odată stabilizată, sonda spațială – construită de NASA, Agenția Spațiala Europeană și Agenția Spațială Italiană – a fost pregătită pentru cea mai ambițioasa parte a misiunii: decuplarea modulului Huygens și trimiterea sa spre Titan, cel mai mare satelit natural al lui Saturn.

Citește pe acceși temă și articolul Călătorie spre Saturn



1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*