Explozii cosmice

Imagine articol

O data pe secunda, undeva in univers explodeaza o stea, cu stralucirea unei intregi galaxii.

Din adolescenta, Stan Woosley a fost pasionat de elementele chimice si de ideea de a arunca in aer diverse lucruri. Crescand la sfarsitul anilor 1950, in Texas, “am facut tot ce se putea face cu nitrat de potasiu, perclorat si permanganat, amestecate cu o groaza de alte chestii – spune el.

Daca amestecai nitrat de potasiu cu sulf si mangal, obtineai praf de pusca. Daca il amestecai cu zahar, obtineai mult fum si o flacara frumoasa, roz.” Si-a testat amestecurile explozibile pe un teren de golf din Fort Worth. “Insurubam strans capacul borcanului si fugeam cat ma tineau picioarele.”

Woosley, acum astronom la Universitatea din California, Santa Cruz, a avansat la explozii mai mari – mult mai mari. El studiaza unele dintre cele mai puternice explozii de la nasterea universului incoace: supernovele, moartea violenta a stelelor. Universul scanteiaza de aceste cataclisme. Ele se produc cam in fiecare secunda, de obicei intr-o galaxie inimaginabil de indepartata, stralucind cat sute de miliarde de stele si creand o bila de foc care creste si se raceste in decursul catorva luni.

Avem noroc ca se produc rareori aproape de noi. Ultima supernova din propria noastra galaxie a explodat in 1604, rivalizand cu stralucirea lui Jupiter pe cerul noptii si impresionandu-l puternic pe Johannes Kepler, pionierul astronomiei. O supernova apropiata – la o distanta de cativa ani-lumina – ar scalda Pamantul in radiatii mortale. Totusi mostenirea supernovelor e foarte aproape, chiar in corpul nostru.

Carbonul din celulele noastre, oxigenul din aer, siliciul din roci si din cipurile de computer, fierul din sangele si din masinariile noastre – aproape toti atomii mai grei decat hidrogenul si heliul – au fost create in interiorul unor stele stravechi si imprastiate prin tot universul atunci cand acestea au explodat, cu miliarde de ani in urma.

Dornici sa inteleaga originile noastre si, in unele cazuri, pur si simplu ahtiati dupa tot ce face “bum!”, astronomii se straduiesc de mai multe decenii sa priceapa de ce stele care stralucesc pasnic timp de milioane de ani sar brusc in aer. In ultima vreme au avut doua mari reusite. Una este o revelatie referitoare la emisiile puternice de raze gamma de inalta energie care provin din puncte indepartate ale universului.

Decenii la rand, astronomii au incercat sa afle care sunt originile acestora, dar sondele spatiale au stabilit recent raspunsul, pe care Woosley il avansase cu peste un deceniu in urma: multe emisii de raze gamma sunt primele semnale de avertizare ale supernovelor, la cateva minute inainte de explozie. Legatura ne ofera sansa de a arunca o privire asupra evenimentelor care conduc la explozia propriu-zisa – un alt mister.

Cercetatorii au facut progrese si in aceasta directie. Studiind nu cerul, ci simulari pe computer ale unor supernove, unii cred ca au aflat ce ar putea declansa cataclismul final. Elementul lipsa din acest puzzle ar putea fi reverberatiile inimaginabil de puternice – sunetul unei stele care isi canta propriul cantec de lebada.



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*