O întrebare bine pusă este mai importantă decât un răspuns în doi peri.

Olivinele pot conserva chiar urme de bacterii care ar fi trăit cu miliarde de ani în urmă. Foto: Radu Popa şi Cristian Lascu

Astfel se încheia articolul publicat în 2004 de revista National Geographic România, despre un habitat cu totul particular cercetat de microbiologul Dr. Radu Popa, împreună cu mai mulți colegi ai săi, în cadrul unui proiect finanțat de  Life Detection Center de la Jet Propulsion Laboratory, NASA.

Text: Cristian Lascu

O carotă din rocă bazaltică a fost extrasă printr-un foraj săpat la peste doi kilometri adâncime în zona aparatului vulcanic Hilo, din Hawaii. Ținând cont de temperatura și presiunea ridicată de la locul de formare, de absența apei lichide, caracterul juvenil al rocii – probele luate din carotă ar fi trebuit să fie complet sterile. Și totuși, în cristalele de olivină – un silicat de fier și magneziu – din aceste bazalte au fost observate structuri asemănătoare unor carii, produsul unei activități biologice. A putut fi eliminată ipoteza unei contaminări. Microorganismele s-au insinuat între defectele cristalelor, pătrunzând în masa mineralelor. Folosind un reactiv ce pune în evidență prezența ADN-ului în celule, în câmpul microscopului a apărut o constelație albastră de canalicule.

Olivina este unul dintre cele mai răspândite minerale din meteoriții marțieni. Iar ideea că ar putea exista bacterii care se hrănesc cu silicați feroși este incitantă. Universul e plin de silicați, astfel că formele de viață cu un metabolism bazat pe energia lor nu ar duce lipsă de hrană. Pe baza acestei descoperiri, cercetătorii de la NASA s-au gândit să planifice experimente menite să pună în evidență în timpul misiunilor marțiene cu roboți urme de ADN, ARN, aminoacizi aromatici, acumulări reziduale de fier și magneziu îmbogățite în fosfor, azot, carbon. Adică indicii ale unei paleoactivități metabolice.

Dacă forme rudimentare de viață există pe Marte, sunt șanse mari ca ele să supreviețuiască în labirinturile din cristalele de silicați, mai degrabă decât la suprafața vitregă a planetei. „Olivinele pot conserva chiar urme de bacterii care ar fi trăit cu miliarde de ani în urmă”, spunea în 2004 Radu Popa.

În aceste zile, robotul Curiosity își continuă periplul marțian, urmărit de milioane de oameni de pe Terra. Spectacol unic, întreținut permanent de imagini și informații noi, accesibile oricui pe site-urile NASA. Dar în loje stau doar 200 de privilegiați, ingineri, geologi, biologi care urmăresc și dirijează fiecare mișcare a robotului. Printre ei este și Radu Popa, care iată, își actualizează informațiile de acum 9 ani.

Între 18-22 martie mă aflu la Lunar and Planetary Conference în Houston, Texas, într-o sesiune-maraton dedicată rezultatelor misiunii robotului de pe Marte. Curiosity este în acest moment în plină explorare a craterului Gale, aproape de Ecuator. Am onoarea de a lucra cu o extraordinară echipă  formată din 200 de specialiști din toată lumea. Rolul meu este să contribui la identificarea de microhabitate unde ar fi putut, sau ar putea exista, viață microbiană. Împreună cu colaboratorul meu, dr. Martin Fisk, prezentăm rezultatele din primele 100 de zile de campanie. Am găsit dovezi ale unor medii colonizabile de către bacterii în soluri unde olivina este prezentă. E un bun moment să-mi exprim mulțumirile către NASA, care mi-a oferit ocazia de a mă implica într-un proiect cu o asemenea miză, dar și revistei National Geographic România care a avut viziunea și profesionalismul de a recunoaște importanța teoriei noastre privind viața în olivine, chiar înaintea unor publicații de specialitate din domeniul astrobiologiei și biochimiei.”



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*