Scanarea vieţii

Un armadillo-sudic-cu-trei-brâie (Tolypeutes matacus), din America de Sud, îşi poate închide platoşa ca o bilă, ghemuindu-se strâns. Ca toate făpturile, are şi el un cod de bare în patru culori – câte una pentru fiecare dintre bazele ADN-ului. Foto: Joel Sartore

Viaţa ar fi mai simplă dacă toate speciile ar purta o etichetă cu numele lor. Într-un fel, chiar au aşa ceva. S-a dovedit că ADN-ul lor conţine un adevărat cod de bare.

Dacă noaptea aprinzi o lumină în munţii din Papua-Noua Guinee – spune Paul Hebert, poţi să aduni vreo 2.000 de specii de fluturi de noapte. Dacă urci puţin mai sus, o să prinzi o altă mulţime, dar tot atât de diferiţi. Ca tânăr postdoctorand, prin anii ’70, Hebert – acum biolog evoluţionist la Universitatea Guelph, din Ontario – şi-a petrecut cinci ani din viaţă încercând să descâlcească această învălmăşeală de aripi fluturânde, înainte de a decide în cele din urmă că asta este o misiune mai presus de puterile lui sau ale oricărui alt om. După aceea, s-a retras timp de două decenii printre puricii-de-apă, care numără doar vreo 200 de specii. Apoi, în 2003, a făcut ceva nou.
Într-o lucrare din acel an, a început prin a descrie diversitatea vieţii ca fiind „o nucă prea tare“ pentru biologi, dar a sugerat apoi ceva care să le aducă o oarecare alinare: fiecărei specii de pe Pământ i s-ar putea atribui un simplu cod de bare al ADN-ului – scria Hebert, astfel încât va fi uşor să le deosebim între ele. Codul de bare sugerat de Hebert se bazează pe o parte dintr-o genă numită CO1, care ajută la producerea moleculei ATP, ce transportă energie.
Însă există suficiente variaţii în secvenţa sa,  fiecare dintre cele 600 de poziţii nepereche din zona codului de bare poate fi ocupată de oricare dintre cele patru baze diferite de ADN –, astfel încât rareori se întâmplă ca două specii să aibă secvenţe absolute identice. Asemenea diferenţe într-o genă pot fi uşor scanate de un aparat, chiar şi atunci când conformaţia animalelor l-ar putea face pe expert să le confunde. Grupul lui Hebert secvenţializează acum o mie de exemplare pe zi.
Deja au atribuit coduri de bare unui număr de aproape 40.000 de specii de fluturi şi molii. Utilizarea codului de bare s-a extins în întregul regn animal, ba chiar la plante şi ciuperci. Cercetători din 25 de ţări şi-au propus ca până în 2015 să catalogheze, cu ajutorul codului de bare, 500.000 de specii, din cele 1,7 milioane deja denumite. „Sunt convins că această abordare se poate extinde la scară planetară – spune Hebert. Fiecare specie întâlnită mai frecvent va avea propriul cod de bare până în 2025.“
Unii biologi nu agreează însă acest plan măreţ; ei sunt îngrijoraţi că metoda codului de bare, excelentă pentru identificarea speciilor care au fost deja descrise, va răpi din fondurile, şi aşa prea puţine, destinate eforturilor, mai importante, de descriere a speciilor încă nedenumite. Hebert consideră că această tehnică înseamnă o conştientizare pe scară largă a biodiversităţii, într-un moment în care aceasta dispare cu repeziciune. Oamenii îi trimit acum creaturi din curtea casei lor, ca să le identifice, dar în următorii zece ani – după părerea lui – tehnologia va evolua asemenea GPS-ului: cineva va inventa un dispozitiv, simplu ca o jucărie, pentru citirea codului de bareal ADN-ului. „Îmi imaginez deja cum fiecare puşti va găsi aşa ceva sub pomul de Crăciun“ – spune Hebert. Când aceşti copii vor creşte mari şi vor ajunge postdoctoranzi, vor fi mai bine echipaţi ca să se avânte în sălbăticia din Noua Guinee şi să clasifice fluturii-de-noapte.
Text: Robert Kunzig



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*