Genă bună în ADN de câine

Crescuţi iniţial pentru pază, mastifii-tibetani, ca Midas, finalist la Westminster venit din Lubbock, Texas, ajung şi la 68 kg. Au un instinct puternic de a-şi apăra stăpânii, ceea ce, ca majoritatea comportamentelor canine, rămâne un mister genetic. Foto: Robert Clark

Cercetătorii au identificat reţeta secretă care stă la baza varietăţii spectaculoase a raselor de câini; descoperirea promite să contribuie la descifrarea bolilor genetice umane.

În New York e o după-amiază de mijloc de februarie neobişnuit de blândă, dar holul Hotelului Pennsylvania e plin de vizitatori înveşmântaţi în blănuri.
Purtătorii lor participă la o întrunire canină mondială de elită, care are loc anual în ajunul show-ului canin organizat de Westminster Kennel Club. Mâine, crema câinilor din S.U.A., din 173 de rase, vor concura pentru glorie vizavi, în Madison Square Garden. Dar azi are loc mai degrabă o recepţie pentru patrupede, ocazionată de proprietarii care aşteaptă să se cazeze la hotelul oficial al evenimentului. Un baset aruncă o privire pleoştită, din spatele unui cărucior pentru bagaje, către un terier parcă băgat în priză. Doi câini musculoşi din rasa ridgeback-rhodesian, cu zgărzi de piele identice, se opresc puţin să dea bineţe unui ciobănesc-de-Pirinei miţos. În faţa magazinului de suveniruri, un mastif-tibetan cu labe cât o mână de om dă nas în nas cu un mops care fornăie.
Diversitatea etalată în holul hotelului – o varietate ameţitoare de mărimi, forme şi lungimi de urechi şi de nas şi stiluri de lătrat – explică devotamentul manifestat de iubitorii de câini. Fie din motive practice, fie din capriciu, cel mai bun prieten al omului a fost încrucişat până a devenit specia cu cea mai mare variabilitate rasială de pe planetă – o reuşită fantastică, având în vedere că majoritatea celor 350-400 de rase canine actuale există de numai câteva sute de ani. Crescătorii au accelerat ritmul evolutiv normal, combinând trăsături de la câini diferiţi şi accentuându-le prin înmulţirea acelor pui la care caracteristicile dorite erau mai pronunţate. Se crede, de exemplu, că, pentru a crea un câine ideal pentru încolţirea bursucilor, vânătorii germani din secolele XVIII-XIX au combinat mai multe tipuri de câini de vânătoare – principalul vizat fiind basetul, originar din Franţa – cu terieri. A rezultat o nouă variaţiune pe tema câinelui cu picioare scurte şi trunchi rotunjit, care putea să încolţească prada la gura vizuinii: de unde şi numele lui german, Dachshund, „câine bursucar“. (O istorie alternativă şi mai slab fundamentată a rasei ne trimite spre Egiptul antic.) Cutele pielii erau un mecanism de apărare, mulţumită căruia colţii ascuţiţi nu lăsau muşcături prea grave. Coada lungă şi solidă le permitea vânătorilor să recupereze câinele din vizuini, cu bursucul în gură.

În mare parte din istoria evoluţiei lor, toţi câinii semănau cu aceste exemplare semisălbatice, care trăiesc pe lângă populaţia batammariba, din Togo, în Vestul Africii. Foto: Robert Clark

Fireşte, crescătorii nu se gândeau că, producând artificial noi rase ciudate, se jucau cu genele care stau la baza anatomiei canine. Mai târziu, oamenii de ştiinţă au presupus că în spatele diversităţii morfologice a câinilor se află o varietate genetică la fel de mare. Dar explozia recentă de studii asupra genomului canin a dus la o concluzie opusă şi surprinzătoare: vastul mozaic de forme, culori şi talii depinde în mare parte de schimbările din doar câteva segmente de gene. Diferenţa dintre un şoricar mărunţel şi un rottweiler masiv ţine de secvenţa unei singure gene. La fel şi contrastul dintre picioarele scurte şi groase ale şoricarului – oficial cunoscute drept nanism disproporţionat sau condrodisplazie – şi membrele lungi şi subţiri ale ogarului.
Aceleaşi mici diferenţe ajustează toate rasele şi aproape toate trăsăturile fizice. În proiectul numit CanMap, o colaborare între Universitatea Cornell, UCLA şi Institutele Naţionale pentru Sănătate (NIH) din S.U.A., cercetătorii au colectat ADN de la peste 900 de câini din 80 de rase şi de la canide sălbatice, ca lupul şi coiotul. Au descoperit că mărimea corpului, lungimea părului, tipul de blană, forma botului, poziţia urechilor, culoarea blănii şi alte trăsături care, laolaltă, definesc aspectul unei rase sunt controlate de circa 50 de comutatori genetici. Diferenţa dintre urechile blegi şi cele drepte e determinată de un singur segment de gene din cromozomul canin 10, sau CFA10. Pielea încreţită a unui sharpei-chinezesc ţine de alt segment, numit HAS2. Blana de pe spatele rasei ridgeback-rhodesian? O modificare în CFA18. Schimbaţi câţiva comutatori şi şoricarul devine doberman, cel puţin ca înfăţişare. Altă comutare, şi dobermanul devine dalmaţian.
„De aici concluzia – spune Robert Wayne, biolog de la UCLA – e că diversitatea câinilor domestici derivă dintr-un pachet genetic restrâns.“
Articolele din mass-media despre gena părului roşcat, gena alcoolismului sau gena cancerului mamar dau impresia falsă că majoritatea caracteristicilor depind doar de una sau câteva gene. De fapt, modelul genetic simplist pentru morfologia canină e complet aberant. În natură, trăsăturile fizice sau predispoziţiile la boli sunt de obicei rezultatul unei interacţiuni complexe dintre multe gene, fiecare cu contribuţia ei. Înălţimea unui om, de pildă, depinde de interacţiunea a circa 200 de segmente genetice.
Aşadar, de ce sunt câinii atât de diferiţi? Cercetătorii spun că răspunsul stă în istoria atipică a evoluţiei lor.

Text: Evan Ratliff

Vezi articol integral în revistă



2 Comments

  1. Vreau sa arat o alta fateta a legaturii si asemanarii noastre cu aceste patrupede minunate .
    Eu sunt de parere ca trebuie avem o tara civilizata in care siguranta de a merge pe strada sa fie primordiala, fara pericolul de a fi muscat la fiecare colt de un caine contaminat sau nu cu diferite boli ,fara ca autoritatile locale sa ia vreo masura inpotriva acestui fapt, dar acest lucru trebuie facut cu chibzuinta ,pentru a nu inversa rolurile pe acest pamant,sau chiar in a ne schimba propria soarta.
    Pe vremea cand politicienii si analistii nu vedeau luminita de la capatul tunelului si asemanau Romania cu o corabie in deriva, am fost inspirat de urletul asemanator cu cel al lupilor in noaptea neagra a Bucurestiului inca neiluminat ,al cainilor fara stapan ,parasiti,lasati sa-si poarte singuri de grija existentei,fiind obisnuiti sa ne fie alaturi la bine si la rau si am ajuns la concluzia ca exista o asemanare izbitoare in destinul nostru al romanilor si aceste patrupede .
    Din timpuri imemoriale si pana in perioada interbelica romanul si-a dus existenta si muncea in locuri mioritice in armonie cu natura alaturi de caine ,cel mai bun prieten al omului de care avea grija si-l reconpesa prin afectiune si hrana pentru serviciile aduse la pasunatul si paza turmelor si cirezilor ,acest caine se bucura din plin de libertate in plina natura la fel ca stapanul sau dar se si achita de sarcinile care-i reveneau(perioada interbelica).
    Urmasul acelui caine a ajuns odata cu schimbarea stapanului sa fie legat in lant intr-o ograda imprejmuita de un gard inalt care-i reducea foarte mult orizontul si sa primeasca doar un bot de mamaliga pentru serviciile aduse stapanului prin paza animalelor din ograda(perioada comunista).
    Intr-o noapte friguroasa pe langa ulucile gardului trece un lup care se adreseaza cainelui:
    -De ce nu vi cu mine sa ne plimbam si sa vanam impreuna iepuri prin padure.
    -Pentru ca sunt legat in lant de catre stapan.
    – Incearca sa scapi de stapan si vei fi liber ca mine ,sa te plimbi si sa vanezi pe unde vrei.
    Zis si facut cind a venit stapanul sa-i mai dea o bucata de mamaliga acesta sa repezit la gatul omului in felul acesta scapat si de lant devenea liber, iar lupul care era prin apropiere zise :
    -Acum esti liber sa faci tot ce vrei.
    -Voi merge in lumea larga (zise cainele).
    -Ce rost are sa mergem in alta parte cand ograda este plina cu animale si oratanii hai sa ne infruptam cu aceste delicatese.
    Dupa ce au prapadit tot avutul gospodarului lupul sa facut nevazut in adancul padurii iar cainele nostru care nu era pregatit genetic sa tin pasul cu lupul si nici colti ascutiti ca acesta pentru a putea vana a ramas singur al nimanui(perioada postdecembrista) .
    La ora actuala din acel caine mandru si semet a ramas o potaie: pricajit, infrigurat,infometat,bolnav,sterilizat la mila trcatorilor si in pericol sa fie abandonat total de oameni,eutanasiat si elminat definitiv din aceasta lume .
    Romanii intamplator sau nu , dupa cum se vede au acelasi drum al destinului ,istoria este martora, dintr-un popor: manrdu,moral, curajos,liber cu o traditie frumoasa, dupa o trecere printr-o epoca comunista cu o ideologie implementata si inteleasa gresit , o tranzitie spre democratie tot asa de prost inteleasa si o economie de piata care a facut ravagii din toate punctele de vedere am ajuns la ora actuala sa fim : saraci,bolnavi ,needucati, fara etica,morala si demnitate ,cersetori si milogi la portile lumii cu conducatori: neinspirati,incapabili,lacomi corupti si fara scrupule, motivati doar de interesul personal ,suntem in pericol ,in contextual actualei crize mondiale, de a fi dati la o parte pentru totdeauna din lumea civilizata in care inca nazuim sa ne alaturam,DAR CU CREDINTA IN DUMNEZEU SI SPERANTA CA VOM REUSI SA NE SCHIMBAM VIITORUL DESTIN SINGURI SI CU AJUTORUL ACORDAT SA RAMANEM ALATURI DE LUMEA DEMOCRATICA .

    SA AVEM GRIJA CE DECIZII LUAM !!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*