Sub zodia ADN-ului

Sean Gallagher/National Geographic Society/Corbis

În 2013 se împlinesc 60 de ani de la descoperirea ADN-ului, o remarcabilă realizare a minții omenești, despre care vom mai vorbi în acest an, un moment de cotitură în biologia moleculară, în genetică, în biologie în general.

Dar, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, o cercetare fundamentală sfârșește prin a avea nebănuite aplicații. Descifrarea ADN-ului este astăzi larg folosită în cele mai diferite domenii, de la inginerie genetică și ameliorarea speciilor cultivate, la  medicină, jurisprudență, criminalistică sau arheologie.
Recent a cunoscut o spectaculoasă aplicație în antropologie. În 2008, în peștera Denisova din Altai a fost descoperit un molar de femeie în care ADN-ul se conservase bine, din cauza temperaturii scăzute. Din secvențierea acestuia, antropologii au ajuns la concluzia că este vorba oameni diferiți de neandertalienii contemporani cu ei. Denisovanii ocupau în urmă cu 40.000-50.000 de ani arealul siberian și circum asiatic și se pare că au avut un strămoș comun cu neandertalienii și oamenii moderni.  Studiul antropologic clasic al fosilelor vechi de câteva zeci de mii de ani este anevoios, și se bazează  pe morfologia comparată a oaselor. Dar iată, de această dată, antropologul Svante Pääbo, studiind doar ADN-ul dintr-un minuscul fragment de schelet de denisovană a făcut precizări care nu erau posibile înainte.  Pe baza secvențierii el ne spune că denisovanca avea ten măsliniu, ochi căprui și păr șaten.
O posibilă aplicație, cu totul diferită și care ar putea revoluționa capacitatea de stocare a informației a fost anunțată recent de cercetătorii de la Institutul European de Bioinformatică din Marea Britanie.
Pornind de la constatarea că ADN-ul dintr-o celulă microscopică conține întreg planul de construcție al unui organism complex, până în cele mai mici amănunte, inclusiv cele legate de comportament, simțuri și abilități, cercetătorii întrevăd posibilitatea de a stoca în ADN și informație non-biologică. Ei estimează că într-un viitor apropiat metoda va fi pusă la punct în limitele unor costuri tot mai scăzute. Va fi posibil, spun ei, ca numai într-un gram de ADN să se păstreze informația care azi încape pe 460.000 de CD-uri (2,2 milioane de gigabiți!) În plus, cercetătorii afirmă că dacă putem citi ADN-ul unor ființe dispărute cu zeci de mii de ani în urmă, precum mamuții, arhivele de date pe suport ADN vor rezista și ele multe milenii. – Cristian Lascu

 



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*