În strălucirea a doi sori, o Lună cît Pămîntul (stînga de tot) e prinsă în strînsoarea unei planete inelate uriaşe, cît Jupiter. Datorită gravitaţiei, suprafaţa „Lunii“ s-a sfărîmat şi interiorul i se topeşte. Ilustraţia arată cum lumile de mărimea Pămîntului pot fi distruse de giganţii de lîngă ele. Dar la distanţe mai mari, ele pot proteja planetele mici de resturi şi chiar le ajută să se formeze. Observarea giganţilor – cum sînt majoritatea planetelor găsite pînă acum – este un pas spre descoperirea altor lumi.

Foto: Mark Thiessen

Be the first to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată


*