În vizorul global: febra dengue

Ţânţarul Aedes albopictus, unul din responsabilii transmiterii febrei dengue în Asia. Foto: James Gathany/CDC

 

 

În Carmona, Filipine, pauza e pe sfârşite. Elevii se bulucesc pe uşă, grăbindu-se să-şi ocupe locul în sala înăbuşită de umezeala amiezii. Doar că în locul unui profesor, din spatele catedrei îi întâmpină un grup de copii cam de clasa a cincea, ce-şi poartă cu mândrie ecusoanele care dovedesc că sunt aici într-o misiune: Mica Brigadă Dengue.

Micii profesori împart pliante şi vorbesc pe rând, arătând către planşele colorate montate pe tablă. Rolul lor e să-şi instruiască colegii cum să se ferească de febra dengue, o boală tropicală transmisă prin înţepătura ţânţarilor Aedes aegyptus şi a rudei sale specific asiatice, Aedes albopictus . Mai importantă decât teoria rămâne însă practica: unul din scopurile instructajului e inocularea aşa-numitului „obicei de la ora 4“, campanie începută încă din anii ’90 în arhipelagul filipinez, prin care, zilnic, localnicii întorc totul cu fundu-n sus în propriile case (numită şi operaţiunea kaya-kulub), căutând să cureţe, să protejeze sau să elimine toate locurile în care ar putea prolifera ţânţarul – orice container cu apă stătută (borcane, vaze, farfurii pentru ghivece) sau anvelope vechi în care s-a strâns apa. Cercul vicios trebuie controlat cât mai atent. Ţânţarii îşi atacă victimele la lumina zilei, astfel că plasele din tifon tratat montate în jurul paturilor sunt de prisos, iar după infectare, oamenii devin la rândul lor o sursă dengue pentru ţânţarii nepurtători.

Au trecut aproape 60 de ani de când prima epidemie de dengue din lume a fost semnalată oficial la Manila, deşi focare ale bolii apăruseră încă din secolul al XVIII-lea. Însă pericolul nu e doar în ograda filipineză. În timp ce aceşti şcolari îşi iau rolul în serios, adulţi cu funcţii înalte din mai multe ţări asiatice se întâlnesc la sfârşitul acestui februarie la cea de-a treia Conferinţă Internaţională privind Febra Dengue, în oraşul Lahore, din Punjab, provincie pakistaneză care în 2011 s-a confruntat cu cea mai gravă epidemie de dengue, în care peste 20.000 de oameni au fost infectaţi şi câteva sute au murit.

În Cuba, un membru al echipei de fumigare dezinfectează o locuinţă, parte a campaniei naţionale anti-dengue. Foto: Desmond Boylan/Reuters

Deşi mai puţin sonoră în cultura populară occidentală decat malaria sau febra galbenă, dengue n-ar trebui tratată cu indiferenţă. Cel puţin 2,5 miliarde de oameni, sunt vulnerabili în faţa acestei boli, conform celui mai recent raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (WHO), înregistrându-se între 50 şi 100 de milioane de noi infecţii anual. Caracteristic climatelor tropicale şi subtropicale, A. aegyptus vizează cu precădere oraşele şi suburbiile, urbanizarea fără precedent a ultimelor decenii transformând febra dengue într-o problemă de sănătate globală. În faţa acestui ţânţar, o parte din avantajele unei lumi interconectate devin călcâiul lui Ahile: dezvoltarea căilor de transport, comerţul produselor care-l pot transporta comod pe A. aegyptus de colo-colo, turismul, au inclus Americile, Pacificul de Vest şi Asia de Sud-Est pe radarul insectei. Pe de altă parte, A. albopictus, adaptabil la regiuni temperate mai răcoroase, a extins riscul până în Europa, unde în 2010 au fost semnalate cazuri de dengue în Croaţia şi Franţa.
Cu o rată a mortalităţii redusă, şi cauzată cel mai adesea de tratamentul necorespunzător, dengue face însă ravagii din punct de vedere economic, în special în cazul familiilor sărace – 90% dintre bolnavi sunt incapabili să desfăşoare vreo activitate pe durata bolii care poate ţine zile la rând – dar şi al sistemelor de sănătate naţionale. Spre exemplu, conform unor studii realizate de compania Oxitec, companie britanică specializată în combaterea febrei dengue, numai în Malaysia sunt raportate anual 10.000 de cazuri de dengue ce costă guvernul 13 milioane de dolari anual, bugetul alocat tratării bolnavilor fiind de 11 ori mai mare decât cel rezervat prevenirii. În plus, deşi un bolnav trebuie să acopere doar 30% din costul tratamentului (cam 200 de dolari), efortul financiar poate fi copleşitor.

Într-un spital din Bangkok, acest băiat îşi aşteaptă tratamentul contra febrei dengue. Copiii rămân una din cele mai vulnerabile categorii la această boală tropicală. Foto: Christopher Brown/New York Times

Asta nu e totul. Virusul vine în patru variante sau serotipuri. Odată vindecat de un anumit serotip, pacientul moşteneşte imunitate pe viaţă la acesta, dar şi o vulnerabilitate crescută la complicaţii dacă se infectează cu unul din celelalte serotipuri. Scenariul cel mai sumbru este cel al febrei dengue hemoragice, care poate fi letală în primele 24-48 de ore fără măsurile corespunzătoare, cu o rată a mortalităţii de 30%. În acest caz, simptomele tipice de răceală, migrene şi febră mare sunt înlocuită de dureri abdominale severe, probleme de respireţie, sangerări şi agitaţie.
Deşi autorităţi din toată lumea dau lupte mai mari sau mai mici cu A. aegyptus, implicarea şi menţinerea vigilenţei populaţiei pe termen lung este dificilă, iar un vaccin încă nu există. În încercarea de a veni cu noi soluţii, un grup de cercetători de la Universitatea Oxford, Marea Britanie, studiază o posibilă lovitură din interior. Studii anterioare au arătat că în cazul speciei A. aegypti, inocularea ţânţarilor cu o bacterie numita Wolbachia, preluată de la o musculiţă-de-oţet, le inhibă capacitatea de a transmite boala. Acum, Steven Sinkins, specialist în genetică al Departamentului de Medicină Experimentală şi echipa sa, aplică aceeaşi strategie în cazul lui A. albopictus, mult timp considerat imun la Wolbachia, ale cărei tulpini le conţine déjà în mod natural; însă injectarea unei tulpini diferite, botezate wMel, s-a dovedit capabilă să blocheze transmiterea virusului dengue. Pasul următor: introducerea ţânţarilor purtători de wMel în mijlocul populaţiilor sălbatice. Experţii susţin că din cauza acestei tulpini, împerecherea unui mascul cu wMel cu o femelă sănătoasă devine incompatibilă şi va produce embrioni infertili, ceea ce în timp va decima populaţia de A. albopictus capabilă să transmită dengue.

Text Alexandra Popescu



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*