Bucureştiul în topul poluării cu particule fine

Jon Bower/Loop Images/Corbis

Bucureştiul apare în fruntea oraşelor europene poluate cu particule fine, ceea ce îi costă pe locuitorii săi luni bune de viaţă, arată un studiu prezentat ieri la Bruxelles de reprezentanţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Potrivit studiului, desfăşurat între 2008 şi 2011 în 25 de oraşe europene, un bucureştean ar trăi cu peste 22 de luni în plus dacă ar respira aerul din Stockholm – şi asta numai în ceea ce priveşte nivelul de particule fine. Chiar şi faţă de Budapesta, al doilea cel mai poluat oraş din acest punct de vedere, bucureştenii pierd trei luni de viaţă în plus.  În cercetarea efectuată de Institut de Veille Sanitaire (INVS) din Franţa, Stockholmul era singurul oraş care se situa sub limita anuala impusă de OMS la particule fine pentru a evita efecte adverse de sănătate.

“Dacă ne uităm la valorile din Bucureşti, e limpede că e nevoie de măsuri şi de curăţarea aerului. Populaţia poate să nu resimtă direct această formă de poluare, pentru sunt obişnuiţi cu ea, aşa cum suntem mulţi dintre noi, dar necesitatea de a lua măsuri e reală” a spus  marţi la Bruxelles dr. Anette Peters, de la Helmlotz Zentrum din Munchen, membră a comitetului ştiinţific care a revizuit pentru OMS ultimele cercetări în domeniu.

Ce sunt particulele fine
Particulele fine sau PM2,5 sunt pulberi cu diametrul sub 2,5 microni aflate în suspensie în aer. Spre deosebire de pulberile mai mari, şi ele dăunătoare sănătăţii, PM2,5 pătrund adânc în plămâni şi reuşesc să provoace un răspuns din partea sistemului imunitar. Mai exact, celulele de apărare ale organismului le confundă cu bacteriile şi încearcă să le omoare. Dar cum PM2,5 sunt, de fapt, fire de praf, ele nu pot fi ucise, aşa că singurul rezultat e că ţesutul pulmonar e inflamat.

În plus, aceste particule nu conţin doar materie inertă, ci au adesea suprafeţe active, care generează radicali liberi, creând asupra plămânului un stres, un proces oxidativ similar cu cel produs de fumat sau de îmbătrânire.

De unde vin şi ce aduc PM2,5
Praful de pe stradă, noxele de la centrale termice şi industrie, combustia de orice fel, traficul, şantierele neprotejate, toate devin surse de pulberi în suspensie, cu cât mai mici cu atât mai periculoase.

Se ştie de mult că expunerea pe termen lung la poluarea cu particule fine creşte mortalitatea şi riscul de boli cardiovasculare. Dr. Anette Peters, (REVIHAAP) spune că studiile leagă acum particulele fine de arteroscleroză, riscuri pentru sănătatea fătului,  pentru sistemul imunitar şi boli respiratorii la copii. Mai mult, dezvoltarea sistemului nervos, funcţiile cognitive şi diabetul ar putea fi la rândul lor afectate, dovezile privind legăturile dintre problemele de sănătate şi expunerea pe termen scurt (24 de ore)  la valori ce depăşesc limita zilnică de 25 de micrograme pe metru cub fixată de OMS sunt tot mai multe.

Citeşte şi Arteroscleroza vine din aer

Care e situaţia la Bucureşti
Studiul INVS prezentat la începutul acestul material folosea date din perioada 2004-2006 furnizate de Institutul Naţional de Sănătate Publică din România. Dar ce s-a întâmplat între timp?

După ce legislaţia Europeană a stablit nişte limite ale substanţelor nocive din aer, în 2008, şi România a transpus, cu mare întârziere, prevederile europene în Legea nr. 104/2011, Bucureştiul nu a părut preocupat de reducerea poluării cu particule. Faţă de media de 38 micrograme pe metrul cub din raportul INVS, media anuală raporată în 2012 atingea la una din staţii 35 de micrograme.

Chiar şi această cifră trebuie privită cu prudenţă, pentru că datele disponibile sunt incomplete. Din cele 8 staţii care măsoară poluarea aerului în capitală, numai 3 măsoară nivelul de PM2,5. Un studiu publicat de organizaţia neguvernamentală ECOPOLIS în 2010 atrăgea atenţia că mediile anuale şi zilnice publicate nu reflectă în mod real aerul respirat de populaţie; chiar şi aşa, mediile anuale de PM2,5 depăşeşte cu 100-150% valoarea cu risc pentru sănătate stabilită de UE, de 10 micrograme pe metrul cub, în timp ce mediile zilnice depăşeau chiar şi de şase ori limita.

Cu toate acestea, raportarea publicată în 2011 de Agenţia Pentru Protecţia Mediului Bucureşti nu a mai inclus deloc datele despre PM2.5, iar reportul preliminar pentru 2012 arată că, din 3 staţii, numai două au funcţionat ca să măsoare acest tip de particule (nu au existat fonduri pentru repararea celei de-a treia, arată o notă). Chiar şi la staţiile funcţionale, datele înregistrate nu sunt făcute publice decât la cerere şi sunt numai parţial valide, făcând măsurătorile greu de interpretat.

Nu suntem suficient protejaţi
În 2008 când a fost stabilit pragul pentru PM2,5 existau prea puţine dovezi legate de efectele de sănătate, aşa că limita zilnică pentru PM2.5 e singura la care UE a fost mai laxă chiar decât Statele Unite. “Limitele UE nu oferă nici un fel de protecţie reală pentru pulberi în suspensie”, a afirmat dr. Bert Brunekreef de la Universitatea din Utrecht. Vorbind despre dificultatea de a stabili cu precizie pragurile dincolo de care se produc efecte de sănătate, cercetătorul olandez a spus: “ În cazuri particulare, nu e clar ce anume a provocat  o criză de astm sau moartea in urma unei afecţiuni cardiovasculare. Dar unul din mesajele care ar trebui transmise publicului e că, atunci când cineva ajunge la spital sau moare prematur din asemenea cauze, ne putem gândi că de vină a fost şi expunerea la particule”.

– Domnica Macri

Informaţiile de mai sus au fost prezentate la conferinţa Greenweek de la Bruxelles, 4-7 iunie, dedicată în 2013 calităţii aerului, într-o sesiune în care OMS a prezentat sudiul de sinteză REVIHAAP



Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*