Toate drumurile duc la Ierusalim

Un tânăr cântă la viaoră lângă Zidul Plângerii. Foto: 123rf

Carla Pervu descoperă Ierusalimul și localnicii săi veritabili cu multe povești de împărtășit.

Am pornit într-un fel de culture trip în ultimele zile ale lunii iunie, când în Orientul Mijlociu și Asia Mică e cald peste măsură. Nu și în cazul Israelului. Cele două capitale ale sale: Tel Aviv și Ierusalim se dovedesc a fi uimitoare, mai ales cea din urmă, iar cele patru mări (Marea Moartă, Marea Roșie, Marea Galileei și Mediterana) aduc un plus potențialului turistic și așa imens.

Un evreu ortodox și un soldat se roagă la Zidul Plângerii. Foto: 123rf

Suntem de capul nostru în Ierusalim, un oraș în care trei culturi se întâlnesc și împart o bucată de pământ divin. Aici trăiesc adepți ai celor trei religii Avraamice: evrei, creștini și musulmani. Tot aici au avut loc evenimentele antice, biblice, cruciadele și dacă sărim câteva sute de ani de ocupație otomană și nu mai, Intifada și apariția celor două autorități: Statul Israel pe de o parte, și Teritoriile Palestiniene pe de alta.

Cu 11 ani în urmă, spre Israel călătoreau doar cetățeni israelieni și grupuri organizate de pelerini. Acum, văd în jur evrei care se întorc acasă, arabi, turiști. Israelul e o țărișoară și după cum ne spunea și Solomon, prietenul nostru cu care am petrecut o zi în partea de nord:

“Aici, la noi se zice că și Israelul e împărțit în trei lumi: la Haifa se muncește, la Tel-Aviv se dansează, se bea și mănâncă și la lerusalim se roagă și se studiază.”

Un momentul prielnic să vizitezi Cetatea

Spre apus, când e momentul prielnic să vizitezi Cetatea, adică orașul vechi, strada Jaffa, o artreră principală din partea estică, se umple de tineri, turiști și curioși. Unii merg la Zid, alții fac o plimbare cu tramvaiul, iar alții aleg să privească oamenii.

Pelerinii și turiștii așteaptă să intre în Edicul, capela care este construită deasupra Sfântului Mormânt. Foto: 123rf

Pătrundem în Cetate pe Poarta Jaffa, una din cele 8 deschise și, de acum mergem tot înainte, într-un labirint de străduțe până dăm de o intrarea pe care scrie “Sepulchre” și intrăm în curtea bisericii Sfântului Mormânt. Seara este un moment ideal pentru o vizită aici pentru că nu sunt așa mulți pelerini.

Am închis Google Maps și am lăsat străduțele de piatră să ne poarte aiurea. Cetatea are alei întortocheate, îndepărtate de zumzetul viei principale, pline de magazine locale cu suveniruri. Din labirintul străzilor de piatră dăm, la intersecția străzii Hamad cu strada Mark, de un grup de englezi care urcă pe o scară exterioară spre ceea ce pare a fi acoperișul comun al câtorva case. Urcăm și noi, de curiozitate. Pe platoul pietros de sus ne întâmpină o priveliște minunată asupra părții de est a Ierusalimului, cu un cer albastru care încadrează Moschea Al-Aqsa, Zidul Plângerii și cartierul musulman.

Admirând priveliștea zăresc printre turiștii răzleți și câțiva localnici îmbrăcați conservator. Cineva în pardesiu, cu pălărie și tocă vine spre noi și intră în vorbă:

– Locul ăsta e un fel de hidden gem, uite: acolo e cartierul evreiesc, acolo cel creștin, armean… și în față, da, e cealaltă parte a Ierusalimului (arătând spre Al Aqsa și cartierul musulman).

Un localnic și fiul său cumpără nuci din piața Mahane Yehudah. Foto: 123rf

Ultima zi de lucru

Ultima zi de lucru a evreilor începe cu mare agitație la piața Machane Yehuda, un loc plin de savoare locală. Plimbarea noastră a început de la cafeneaua Aroma, am trecut apoi printre tarabele cu fructe uscate, condimente, pâine și brânză.

Am continuat spre Cetate și Muntele Măslinilor, iar la biserica Luterană am urcat în clopotniță, unde vă asigur că priveliștea din turn face mai mult decât cei 15 sekheli de la intrare.

Bethleem: un porumbel alb, având în cioc o ramură de măslin și purtând o vestă antiglonț are o țintă îndreptată către el. Foto: 123rf

Ce sa faci în Israel în ziua de odihnă a evreilor?

Simplu, mergi în Palestina. Granița din sudul Ierusalimului se trece pe jos și ne duce spre un alt loc sfânt: Bethleem. Taximetriștii de ocazie te vor asalta chiar dacă pari încrezător sau nu: “-Nativity church?! give me 200 sekhel”. Nu ezita să te tocmești pentru un tur cu noul tău ghid privat și stabilește din start itinerariul.

Pentru o experiență completă în Palestina, include și o plimbare de-a lungul zidului care separă două lumi. Pe măsură ce timpul trece, oamenii îl văd tot mai amenințător. Când l-am întrebat ghidul nostru de ocazie cum s-a schimbat Bethleemul din 2008 când era război, acesta ne-a spus: “Bethlehem it’s changing every month”.

Hotelul Walled Off a fost amenajat și decorat de celebrul artist Banksy lângă zidul care desparte Israelul de Cisiordania. Foto: 123rf

Zidul în sine e ceva nemaipomenit prin amplasare, scop și context

Când întrebi de ce a apărut The Walled Off Hotel vei primi același răspuns ca și cum ai întreba de ce a făcut Banksy grafitti-urile pe zid: pentru a arăta că într-un loc catalogat drept zonă de război, unde armata este la orice pas, unde există atât de multă suferință, apa iese și din piatră seacă, lumina își face loc în întuneric și speranța nu moare niciodată.

Templul Baha’i și Grădinile suspendate din Haifa. Foto: 123rf

Duminica e pentru explorat. Închiriază o mașină și mergi în nordul Israelului, adică în Galileea. Muntele Fericirilor e raiul pe pământ, iar Tiberias e un alt fel de Rimini. La Nazareth și Canaa poate ai norocul să prinzi o nuntă tradițională, iar pe drum spre casă, vremea perfectă pentru a admira grădinile Baha’i din Haifa. Ca un pont din interior, te poți abate de pe autostrada care merge de la Haifa la Tel Aviv și intra în Cesareea unde vei descoperi un apeduct roman de 23 de km care alimenta zona cu apă în antichitate. Încheie aici ziua, cu un apus memorabil pe Marea Mediterană.

Ziua de luni o începem asemenea localnicilor din cartierul evreiesc: cumpărăm în grabă două cornulețele cu scorțișoară de la un vânzător local cu 1.5 sekhel fiecare pentru că ne amintesc de gustul Greciei. Mergem la cafeneaua pe care o frecventăm zilnic, unde cu căldură ne salută un localnic care ne cunoaște de ieri de dimineață. Ne poftește lângă masa lui și ne face cinste cu cafea, iar mai târziu, după ce termină poveștile cu tovarășii de loz în plic, îl întreb despre familiile evreiești tradiționale:

– Sunt evreii care vin din Europa și au unu-doi copii, alții din Magreb, Egipt, Asia Centrală, fac mulți copii, nu gândesc, îmi spune domnul Albert. Întreb de ce majoritatea au patru copii: “nu e vreo regulă, chiar deloc, așa a fost sa fie“. De la prietenul nostru, Solomon aflu un punct de vedere asemănător: oamenii apreciază foarte mult înțelegerea și pacea. Familiile sunt numeroase, iar frații se ajută între ei. Tot el ne spunea că ,,momentele cele mai frumoase sunt când tot tribul se adună pentru câteva zile într-o mini vacanță”. Mă gândesc la noi și la cât de ușor ne-au scăpat toate aceste lucruri.

Apoi, intrăm în vorbă cu domnul de la magazinul alăturat. Se bucură că a găsit pe cineva care vorbește bine engleza:

– Chiar vorbiți foarte bine engleza, foarte bine. Sunteți pe cont propriu, e bine pentru voi, puteți comunica. Cu grupul te trezești la șase, până la opt iei micul dejun și deja pleci. Cu grupul n-ai fi putut să vii aici și să stai cu pisica asta cât vrei, n-aveai timp nici să-i faci o poză.

Vorbim puțin și despre România:

– Timișoara, da, țin minte, de prima dată când am fost în România în ’89, înainte de Revoluție. Un leu era 0.84 de dolari.

Vedere panoramică spre Ierusalim cu simboluri creștine, evreiești și musulmane. Foto: 123rf

Așadar, acesta e Ierusalimul: una din cele mai vechi așezări locuite neîncetat, un loc de confluență unde trei lumi devin un singur oraș unic. Până la urmă, unde mai poți vedea o biserică creștină și peste drum o moschee? (Biserica Sfântului Mormânt și Moscheea lui Omar), sau unde găsești veselie mai mare decât noaptea pe strada Ben Yehuda? Nu ezita, de la anul 0 și până acum, chiar și înainte … toate drumurile duc la Ierusalim.

Citește și

Israel, destinație de explorat în doi

Spre Eilat, cel mai sudic oraș al Israelului

Patimă, familie şi limonadă – trei poveşti de dragoste din Israel şi Palestina

Text: Carla Pervu Milostean
Foto: 123rf

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*